internet

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.19

Ca urmare a dezvăluirilor făcute de Edward Snowden, organizațiile Open Rights Group, Big Brother Watch and English PEN, alături de„hacktivist”-ul și profesorul Constanze Kurz,  au sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în numele tuturor utilizatorilor de Internet din Marea Britanie și Statele Unite, în legătură cu activitățile de supraveghere a Internetului desfășurate de către Marea Britanie

Contestatarii sunt de părere că programele extinse de supraveghere, de tipul Prism (programul Agenției pentru Securitate Națională din SUA) și Tempora (programul britanic) încalcă dreptul la viață privată prevăzut în articolul 8 al Convenției europene a drepturilor omului. Aceștia afirmă că legislația și practica din Marea Britanie nu garantează faptul că ingerințele în acest drept sunt proporționale și în conformitate cu standardele legale adecvate și publicate.

 „Dezvăluirile recente referitoare la faptul că guvernul interceptează, stochează și cercetează datele noastre de pe Internet i-au alarmat pe experți și pe utilizatorii de Internet. Se pare că guvernul a utilizat programul american PRISM pentru a accesa date privitoare la cetățeni britanici, stocate de către companii Internet din SUA.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.18

O coaliție de organizații internaționale – printre care și EDRi – solicită instituțiilor ONU și ale Uniunii Europene să evalueze gradul în care legislațiile naționale și internaționale privind supravegherea sunt în conformitate cu obligațiile internaționale în materie de drepturile omului.

În acest sens, a fost elaborat un set de principii internaționale împotriva supravegherii necontrolate. Cele 13 principii stabilesc pentru prima dată un cadru pentru evaluarea practicilor de supraveghere în contextul obligațiilor internaționale privind drepturile omului.

Un grup de organizații ale societății civile a prezentat oficial cele 13 principii în data de 20 septembrie 2013, la Geneva, în cadrul unui eveniment organizat de către Navi Pillay, Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului și Frank LaRue, Raportorul Special ONU pentru Libertatea de Exprimare, în contextul celei de-a 24-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului. Evenimentul a fost găzduit de către Misiunile Permanente ale Austriei, Germaniei, Liechtensteinului, Norvegiei, Elveției și Ungariei.

Navi Pillay a declarat, în cadrul acestui eveniment, că „progresele tehnologice reprezintă instrumente puternice pentru democrație, întrucât oferă tuturor posibilitatea de a participa în societate, dar utilizarea tot mai frecventă a tehnicilor de data mining de către agențiile de informații tinde să conducă la dispariția graniței dintre supravegherea legitimă și supravegherea arbitrară în masă.”

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.18

Scandalul legat de supravegherea Internetului a ajuns în atenția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, care a discutat săptămâna trecută, în cadrul celei de-a 24-a sesiuni, despre viața privată și spionaj, multe dintre întrebările ridicate vizând în special SUA și Marea Britanie (lucru care nu ar trebui să fie surprinzător, având în vedere că printre cei monitorizați de agențiile de securitate ale celor două țări par să se numere și reprezentanți ONU ).

În cadrul discursului introductiv, Navi Pillay, eminent avocat în domeniu drepturilor omului și, în prezent, Înalt Comisar ONU pentru Drepturile Omului, a atras atenția asupra „domeniului larg de aplicare al activităților de supraveghere desfășurate în scopuri de securitate națională de către diverse țări, inclusiv Statele Unite și Marea Britanie” și a solicitat statelor „să se asigure că există mășuri de protecție adecvate care să prevină activitățile excesive ale agențiilor de supraveghere și care să protejeze dreptul la viață privată și alte drepturi ale omului.”

În data de 13 septembrie 2013, Ambasadorul german Schumacher a emis o declarație comună, în numele Austriei, Germaniei, Liechtensteinului, Norvegiei, Elveției și Ungariei, exprimând îngrijorarea acestor state cu privire la „supraveghere, descriptare și colectarea de date în masă”.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.17

În ultimii ani, comisarul european Neelie Kroes, care a susținut, inițial, neutralitatea Internetului, a cedat constant în fața presiunilor venite din partea marilor companii telecom, schimbându-și poziția de la protejarea neutralității Internetului la amenințarea ei. O propunere de regulament facută publică în data  de 11 septembrie 2013 confirmă această schimbare de poziție.

La Quadrature du Net și alte organizații similare au acuzat-o pe Kroes că, prin propunerea de regulament privind reforma pieței telecom din cadrul Uniunii Europene, distruge neutralitatea Internetului, deși pretinde că o protejează. Într-o versiune anterioară neoficială a propunerii comisarului Neelie Kroes pentru noile reguli telecom, „neutralitatea Internetului” a fost eliminată dintr-un loc în care fusese menționată anterior.

 „Comisia ar acorda companiilor telecom libertatea de a încheia acorduri comerciale cu mari furnizori de conținut precum Google sau Facebook pentru a prioritiza traficul lor de date în Internet. O astfel de „preluare a puterii” de către companiile private ar face ca restul cetățenilor și inovatorii nou-intrați pe piață să aibă acces la un Internet mai lent, ceea ce ar avea efecte dezastruoase pentru libertate și inovare online”, a afirmat  Jérémie Zimmermann, purtător de cuvânt al La Quadrature du Net.

Dreptul la libera exprimare este esențial pentru democrație, dialog și dezvoltare. Dreptul la libera exprimare trebuie să fie garantat și protejat nu doar offline, ci și pe Internet, inclusiv pe toate noile platforme media. Dar de aici, apar tot felul de întrebări și provocări. Care sunt politicile publice care au impact asupra dreptului la libera exprimare? Putem să ajungem la un nivel maxim de dezvoltare a noilor platforme media fără a compromite drepturile civile, inclusiv dreptul la libera exprimare? Cum delimităm dreptul la libera exprimare de dreptul la viața privată?

Articol preluat de pe blogul igf.ro

În perioada 20-21 iunie 2013 a avut loc, în Lisabona, cea de-a șasea ediție a European Dialogue on Internet Governance (EuroDIG), eveniment pan-european dedicat discuțiilor pe teme de guvernanța Internetului relevante pentru comunitatea Internet din Europa.

Ediția de anul acesta a EuroDIG a avut ca temă generală rolul Internetului pentru societate și servirea interesului public, aceasta fiind abordată cu precădere în cadrul unei sesiuni plenare la care au participat reprezentanți ai sectorului public, industriei, mediului tehnic și societății civile.

În cadrul dezbaterilor s-a conturat ideea că interesul public este un concept dificil de definit, mai ales atunci când vorbim despre Internet și rolul acestuia în societate. Trebuie stabilit mai întâi cine are dreptul sau obligația de a defini interesul public, cine este publicul și care sunt interesele acestuia. Niciuna dintre aceste întrebări nu pare să aibă un răspuns clar, unanim acceptat. Guvernele, pe de o parte, tind să își asume dreptul de a defini interesul public la nivel național. Dar Internetul nu ține cont de granițe și de sisteme statale, astfel că, în acest caz, ar trebui să vorbim despre un interes public global, care nu poate fi definit doar ca o sumă a intereselor publice naționale.