Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.4

S-a vorbit mult despre recenta decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în cazul Sabam vs Netlog și despre impactul acesteia asupra ACTA. Acest articol își propune să sublinieze diferența între realitate și ficțiune.

În ambele cazuri, Sabam vs Netlog și Scarlet vs Sabam , Sabam a solicitat un ordin judecătoresc care să impună filtrarea, în absența unor suspiciuni și în mod nelimitat, a utilizării serviciilor Internet de către cetățeni (găzduire web în cazul Netlog și rețele peer-to-peer în cazul Scarlet), pe cheltuiala furnizorului de servicii. În cazul Netlog, instanțele belgiene au intenționat să se opună unui astfel de ordin judecătoresc, dar au dorit să îl susțină în cazul Scarlet.

Deciziile CJUE în cele două cazuri s-au bazat pe prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale a UE. Politicienii și susținătorii ACTA susțin că ne putem baza pe Cartă ca instrument care să prevină implementarea Acordului în maniere care ar încălca drepturile cetățenilor. În realitate însă, , deciziile Curții nu fac altceva decât să demonstreze faptul că ACTA este un acord periculos.

Conform art.27 din ACTA, statelor semnatare li se solicită să încurajeze cooperarea sectorului privat în scopul aplicării prevederilor legale. Dacă Scarlet sau Netlog ar fi implementat măsurile de filtrare ca acțiuni “voluntare” de cooperare cu Sabam, niciunul dintre cazuri nu ar fi ajuns la CJUE – sau cel puțin nu pentru câțiva ani. Astfel, în baza ACTA, măsurile pe care CJUE le-a considerat a reprezenta încălcări ale vieții private, libertății de comunicare și libertății de a desfășura activități economice ar fi fost implementate în mod arbitrar și ilegal în afara statului de drept.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.4

La scurt timp de la învestirea Comisiei Europene, în 2009, cei 27 de membri ai săi au mers la Luxemburg pentru a depune jurământul solemn că vor respecta Carta Drepturilor Fundamentale în îndeplinirea tuturor atribuțiilor care le revin. Una dintre prevederile cele mai importante ale Cartei se referă la faptul că orice restrângere a exercitării a drepturilor fundamentale trebuie să fie “necesară” să îndeplinească obiective de interes general sau să vină în apărarea drepturilor și libertăților altora. Comisarul Malmström și-a asumat astfel obligația de a se asigura că orice măsură promovată sau susținută de către serviciile sale este necesară și eficientă.

Una dintre cele mai controversate chestiuni aflate în sarcina Comisarului Malmström este Directiva privind reținerea datelor. Serviciile comisarului au fost obligate, conform Directivei, să pregătească un raport privind implementarea acesteia până în septembrie 2010. În consecință, comisarul a participat la întâlnirea Consiliului de Miniștri din 15 iulie 2010, solicitându-le statelor membre să furnizeze Comisiei informații “necesare” pentru finalizarea raportului de evaluare. Ulterior, având în vedere absența unor informații adecvate de la statele membre, Malmström a transmis statelor membre o nouă scrisoare, în 27 iulie 2010, solicitându-le datele necesare.

Ca urmare a faptului că statele membre au eșuat în a-și îndeplini obligațiile referitoare la furnizarea de date statistice, prevăzute în art.10 al Directivei, , Comisia, la rândul său, nu și-a putut respecta obligația de a elabora raportul de evaluare până la 15 septembrie 2010. În cele din urmă, Comisia a fost obligată să adopte un raport cu date neadecvate și cu o întârziere de mai mult de jumătate de an.. Însă, chiar și pentru un observator neutru, raportul Comisiei evidenția faptul că Directiva are o serie de grave deficiențe și că trebuie să fie cel puțin reformată sau, cel mai probabil, abrogată. Raportul conținea atât de multe deficiențe încât EDRi s-a simțit obligat să elaboreze un “raport alternativ” care să evidențieze problemele constatate.

Absența datelor care ar fi trebuit să fie furnizate de către statele membre a adus Comisia într-o situație destul de dificilă, neavând nicio speranță de susținere din partea statelor membre cu privire la abrogarea Directivei, nicio speranță că va obține de la statele membre date care să demonstreze necesitatea reținerii datelor (întrucât astfel de date par să nu existe) și nicio posibilitate (care să poată fi susținută cu argumente de ordin legislativ) de menținerea a Directivei în forma actuală. Ca rezultat, comisarul Malmström a fost obligat să transmită o nouă scrisoare miniștrilor responsabili pentru justiție și afaceri interne, solicitându-le să furnizeze Comisiei date utilizabile – sugerând, poate în mod disperat, că “multe state membre par să nu fie sigure cu privire la datele cantitative și calitative care trebuie furnizate Comisiei pentru a o putea asista în activitatea sa.”

Ca urmare a scrisorii deschise transmisă de către ApTI și ale asociații și persoane interesate în noiembrie 2011,cu privire la digitizarea şi accesibilitatea online, prin intermediul Europeana.eu, a materialului cultural românesc , Ministerul Culturii și Patrimoniului Național a formulat un răspuns prin care se comunică, printre altele, următoarele chestiuni:

În România, protecția dreptului de autor și a drepturilor conexe este reglementată prin Legea nr.8/1996, care a suferit, de-a lungul timpului, numeroase modificări și completări., impuse, de cele mai multe ori, de rațiuni legate de necesitatea asigurării conformității cu reglementările europene în domeniu.

Continuând seria acestor amendări sucessive, o nouă propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr.8/1196 a fost depusă în Parlament, fiind înregistrată spre dezbatere la Senat în data de 15 februarie 2012 (cu nr.B44/2012).

Propunerea legislativă (care nu a intrat încă în procedură de dezbatere parlamentară, fiind transmisă Guvernului pentru un punct de vedere) preia o foarte mare parte din prevederile unui proiect de lege similar propus în anul 2010 de către Ministerul Culturii și Patrimoniului Național (dar se pare abandonat între timp) și vizează o serie de aspecte precum (dupa cum sunt mentionate in adresa initiatorului):

• comunicarea publică, în scop ambiental, a operelor muzicale: se propune ca faptele de comunicare publică în scop ambiental a operelor muzicale, fără autorizare, să fie considerate contravenții, și nu infracțiuni, așa cum este cazul în prezent);
• copia privată - remunerațiile compensatorii care trebuie plătite pentru aparatele prin intermediul cărora se pot realiza copii: se propune extinderea obligației de plată a acestor remunerații pentru aparatele care permit realizare de copii și nu doar pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, așa cum prevede legislația în vigoare;
• operele orfane: se propune crearea unui registru național al operelor orfane;
• înlocuirea sintagmei “în scop comercial “cu sintagma “la scară comercială” și definirea acesteia din urmă ca fiind “activitatea întreprinsă în scopul obținerii unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect, ceea ce exclude în mod normal activitatea consumatorilor finali care acționează cu bună credință”.

Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet (ApTI) a lansat o inițiativă menită să evidenţieze modul în care parlamentarii români îşi exprimă votul cu privire la iniţiativele legislative cu efect asupra drepturilor civile digitale (libertate de exprimare, dreptul la viaţă privată în era digitală, open copyright).

ApTI a lansat astăzi o listă de discuții dedicată informării tuturor celor interesați despre diversele activități ale asociației. Dacă vreți să fiți la curent cu acțiunile ApTI și să participați la discuții pe marginea acestor acțiuni, vă invităm să vă abonați la această listă, completând formularul disponibil aici.

În spiritul transparenței, arhiva discuțiilor de pe această listă va fi publică.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.3

În cadrul unei întâlniri a șefilor de cabinet de la nivelul Comisiei Europene care a avut loc luni, 13 februarie, reprezentatul comisarului De Gucht a anunțat că este luată în considerare posibilitatea sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene în legătură cu ACTA. 

Conform minutelor întâlnirii, obținute de către EDRi, șeful de cabinet a vorbit despre “puternica mobilizare” a “anumitor ONG-uri și grupări active pe Internet” împotriva Acordului și a afirmat că este luată în considerare posibilitatea sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene în legătură cu ACTA. Este important de menționat faptul că s-ar avea în vedere doar verificarea compatibilității între ACTA și legislația primară  a UE. În funcție de modul în care este elaborată, o astfel de sesizare riscă să fie destul de vagă și este posibil să nu conducă la un răspuns cuprinzător. Însă orice răspuns favorabil din partea Curții ar fi cel mai probabil folosit ca argument pentru ratificarea ACTA, cu motivația că decizia Curții “demonstrează” că nu există nicio problemă.

Şeful de cabinet a adăugat că este necesară o perioadă de reflecție asupra modului în care Uniunea Europeană ar trebui să se poziționeze cu privire la această chestiune  și că trebuie depuse eforturi pentru a depăși argumentul potrivit căruia creșterea economiei digitale este posibilă numai în contextul unei protecții adecvate a proprietății intelectuale. Secretarul General al Comisiei a precizat, la finalul discuțiilor, că executivul european va reveni asupra dosarului în timp util, după o “perioadă de reflecție aprofundată”.