Reținerea datelor: drama se transformă în criză pentru comisarul Malmström

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.4

La scurt timp de la învestirea Comisiei Europene, în 2009, cei 27 de membri ai săi au mers la Luxemburg pentru a depune jurământul solemn că vor respecta Carta Drepturilor Fundamentale în îndeplinirea tuturor atribuțiilor care le revin. Una dintre prevederile cele mai importante ale Cartei se referă la faptul că orice restrângere a exercitării a drepturilor fundamentale trebuie să fie “necesară” să îndeplinească obiective de interes general sau să vină în apărarea drepturilor și libertăților altora. Comisarul Malmström și-a asumat astfel obligația de a se asigura că orice măsură promovată sau susținută de către serviciile sale este necesară și eficientă.

Una dintre cele mai controversate chestiuni aflate în sarcina Comisarului Malmström este Directiva privind reținerea datelor. Serviciile comisarului au fost obligate, conform Directivei, să pregătească un raport privind implementarea acesteia până în septembrie 2010. În consecință, comisarul a participat la întâlnirea Consiliului de Miniștri din 15 iulie 2010, solicitându-le statelor membre să furnizeze Comisiei informații “necesare” pentru finalizarea raportului de evaluare. Ulterior, având în vedere absența unor informații adecvate de la statele membre, Malmström a transmis statelor membre o nouă scrisoare, în 27 iulie 2010, solicitându-le datele necesare.

Ca urmare a faptului că statele membre au eșuat în a-și îndeplini obligațiile referitoare la furnizarea de date statistice, prevăzute în art.10 al Directivei, , Comisia, la rândul său, nu și-a putut respecta obligația de a elabora raportul de evaluare până la 15 septembrie 2010. În cele din urmă, Comisia a fost obligată să adopte un raport cu date neadecvate și cu o întârziere de mai mult de jumătate de an.. Însă, chiar și pentru un observator neutru, raportul Comisiei evidenția faptul că Directiva are o serie de grave deficiențe și că trebuie să fie cel puțin reformată sau, cel mai probabil, abrogată. Raportul conținea atât de multe deficiențe încât EDRi s-a simțit obligat să elaboreze un “raport alternativ” care să evidențieze problemele constatate.

Absența datelor care ar fi trebuit să fie furnizate de către statele membre a adus Comisia într-o situație destul de dificilă, neavând nicio speranță de susținere din partea statelor membre cu privire la abrogarea Directivei, nicio speranță că va obține de la statele membre date care să demonstreze necesitatea reținerii datelor (întrucât astfel de date par să nu existe) și nicio posibilitate (care să poată fi susținută cu argumente de ordin legislativ) de menținerea a Directivei în forma actuală. Ca rezultat, comisarul Malmström a fost obligat să transmită o nouă scrisoare miniștrilor responsabili pentru justiție și afaceri interne, solicitându-le să furnizeze Comisiei date utilizabile – sugerând, poate în mod disperat, că “multe state membre par să nu fie sigure cu privire la datele cantitative și calitative care trebuie furnizate Comisiei pentru a o putea asista în activitatea sa.”

Scrisoarea transmisă în 3 februarie 2012 reflectă multe dintre problemele ridicate de către EDRi în discuțiile sale cu Comisia, în scrisoarea sa și în raportul de evaluare alternativ. Prin această scrisoarea, comisarul Malmström solicită statelor membre care nu au implementat Directiva informații referitoare la potențialul impact al absenței reținerii datelor asupra eficienței și eficacității activităților de investigare și urmărire penală.  Din păcate însă scrisoarea vorbește atât despre “date reținute în baza Directivei”, cât și despre “date reținute.” Spre exemplu, în secțiunea referitoare la “date cantitative”, textul explicativ vorbește despre “date reținute în baza Directivei” (date care nu ar fi fost reținute în absența Directivei), dar întrebările specifice adresate statelor membre se referă la “date reținute” (date care ar fi fost reținute de către furnizorii de servicii de comunicații în orice situație, precum și date reținute în baza Directivei).

Este momentul fie ca statele membre să furnizeze date care să demonstreze punctul lor de vedere referitor la necesitatea Directivei, fie ca comisarul Malmström să urmeze singura soluție legală disponibilă, aceea de a se  abroga Directiva și a susține acest lucru în fața statelor membre.

Articol de Joe McNamee - EDRi

Licenţă:  Creative Commons Atribuire 3.0