Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.3

Comisia Europeană a publicat recent o “foaie de parcurs” cu privire la revizuirea Directivei privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală (Directiva 2004/48/CE). A devenit deja o tradiție felul în care Comisia tratează în mod unitar diferite categorii de încălcări ale drepturilor de proprietate intelectuală, de la periculoasele medicamente contrafăcute  până la descărcările ilegale de fișiere, și încearcă să găsească o soluție “universal aplicabilă”. În plus, raportul din 2010 privind implementare  Directivei arată cum a scăzut credibilitatea și presupusa legitimitate a dreptului de autor în mediul digital.

Confruntându-se cu eșecul indiscutabil (de unde și solicitările de revizuire) al cadrului de reglementare “universal aplicabil” și cu nevoia aparent evidentă de a reforma legislaţia privind dreptul de autor, abordarea aleasă de către Comisie vizează o aplicare și mai puternică a acestei legislaţii și o implicare și mai mare a sectorului privat în aplicarea prevederilor legale. O declarație vagă referitoare la luarea în considerare a introducerii unor “măsuri menite să promoveze oferte legale” apare în documentul Comisiei, fără a fi însă detaliată.

Interesant este că “foaia de parcurs”  explică necesitatea clarificării actualei definiții a termenului “scară comercială” din Directivă, pentru a se asigura faptul că nu sunt vizați consumatorii individuali. Acest lucru este destul de important, având în vedere că definiția termenului, aşa cum apare în Directivă, este cu mult mai restrânsă decât cea din ACTA. Apare astfel o întrebare fundamentală: cum poate Uniunea Europeană să fie atât de sigură că definiția din ACTA a termenului “scară comercială” nu va conduce la măsuri disproporționate de incriminare a utilizatorilor finali, din moment ce consideră că o definiție mai exactă decât cea din ACTA riscă să conducă la măsuri disproporționate împotriva cetățenilor, în contextul dreptului civil?

SABAM (Société Belge des Auteurs, Compositeurs et Editeurs), societatea belgiană care colectează remunerațiile cuvenite autorilor de opere muzicale, este din nou în centrul atenției. La câteva luni de la cazul Scarlet/Sabam, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțato nouă decizie referitoare la legalitatea sistemelor de filtrare pe Internet, de data aceasta cu privire la filtrarea conținutului găzduit la nivelul serviciilor web.

 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis astăzi că un furnizor de servicii de găzduire nu poate fi constrâns să instituie un sistem de filtrare general, care să-i vizeze pe toți utilizatorii săi, pentru a preveni utilizarea ilicită a operelor muzicale și audiovizuale, întrucât instanța națională care ar impune o asemenea obligaţie nu ar respecta cerința de a asigura un just echilibru între dreptul de proprietate intelectuală, pe de o parte, și libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de a primi și de a transmite informații, pe de altă parte.

SABAM a acționat în instanță rețeaua socială Netlog, solicitând ca aceasta, în calitate de furnizor de servicii de găzduire, să fie considerată responsabilă pentru încălcările  de drept de autor comise de către membrii săi belgieni (în jur de două milioane de utilizatori) pe site-ul său, dacă nu implementează măsuri de filtrare și de eliminare de conținut la nivelul serviciilor furnizate.

SABAM a dorit ca furnizorul de servicii de găzduire să filtreze și să blocheze conținutul potențial ilegal găzduit la nivelul serviciilor sale. O rețea socială este un set de instrumente de comunicare online care permite crearea și schimbul de conținut generat de către utilizatori. Netlog este o platformă online care le permite membrilor săi să-și creeze propriile pagini web care să conțină un blog, imagini, liste de redare, fișiere video. .. fiind astfel considerată rețea socială și furnizor de servicii de găzduire. SABAM a solicitat Curții belgiene să impună plata unei amenzi de 1000 euro/zi în cazul nerespectării ordinului judecătoresc. O mare parte din conținutul generat de către utilizatori re-folosește materiale protejate de drepturi de autor pentru realizarea de noi creații, ceea ce face ca stabilirea caracterului legal să fie atât dificilă, cât și nepotrivită pentru sistemele de filtrare automată.

Text publicat pe Contributors.ro de Bogdan Manolea.

Pe o vreme cainoasa cu ninsoare si vant, citeva mii de cetateni ai Romaniei au iesit simbata, 11 Februarie 2012 in strada pentru a protesta. Nu pentru salarii, pensii sau orice alt fel de avantaje financiare, ci pentru niste chestiuni legate de Internet, un tratat international (ACTA) si drepturile lor. Pentru cei ce nu au fost acolo, cred ca merita punctate citeva aspecte pozitive si negative ale protestului, din punctul de vedere (evident subiectiv) al unuia care a fost acolo vreo citeva ore. Ce merita remarcat:

ACTA este doar scânteia. Ne pasă mai mult decât cred unii politicieni de Internetul liber şi deschis pe care îl avem astăzi. Internetul nostru.  Pentru mâine, 11 Februarie 2012, s-au anunţat proteste împortiva ACTA în aproape toate ţările europene.

ApTI consideră că orice măsură care ar putea duce la cenzura şi blocarea dezvoltarii Internetului sunt masuri extreme ce nu pot fi justificate, cu atât mai mult pentru apararea unor interese pecuniare ale unei industrii ce se încapaţânează să ramana in secolul trecut. Ca atare, deşi nu suntem implicaţi ca organizatori, nu putem decât să-i susţinem pe toţi cei ce doresc să protesteze paşnic pentru a demonstra că ne pasă de Internetul nostru liber.

Mai multe detalii despre cum poti tu sa ajuti sa blochezi ACTA vei gasi pe http://www.stopacta.ro, intr-un proiect facut de ApTI cu alte organizatii si persoane interesate. Pina atunci, pune bannerul de mai jos pe site-ul, blogul sau pagina ta de facebook.

Lista protestelor din Romania de care am auzit o gasiti mai jos:

Opt organizaţii neguvernamentale din România (printre care şi ApTI) au transmis astăzi către Camera Deputaţilor un punct de vedere referitor la propunerea legislativă privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.

În poziţia exprimată de ONG-uri se subliniază faptul că Directiva 2006/24/CE, care ar urma să fie transpusă în legislaţia naţională prin această propunere legislativă, reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului la viață privată al cetățenilor. De asemenea, li se reaminteşte deputaţilor faptul că Legea nr.298/2008, al cărei conţinut este similar cu cel al propunerii legislative aflate momentan în dezbatere, a fost declarată neconstituţională, argumentele Curții Constituţionale bazându-se în principal pe încălcarea dreptului la viață privată prin obligația general aplicabilă de a păstra date care sunt legate în mod direct de comunicațiile private ale tuturor cetățenilor.

Preluare de pe site-ul EDRi

Acest ghid prezintă riscurile pe care ACTA le creează pentru site-urile web, în special pentru cele  de comerț electronic.

Pentru a rămâne online, un proprietar de site trebuie să se asigure că site-ul său nu conține niciun material care i-ar putea face pe furnizorii săi de servicii să se teamă că ar fi vorba despre o încălcare, intenționată sau neintenționată, a drepturilor de proprietate intelectuală. Astfel de materiale ar putea include informații postate de către terți, cum este cazul conținutului generat de utilizatori. Întrucât Internetul este global, proprietarul site-ului trebuie să fie sigur că materialul respectiv este în afara oricărei suspiciuni, atât în țara în care își are sediul principal, cât și în țările în care furnizorii săi de servicii își au sediile principale și în țările care sunt vizate de serviciile furnizate. Întrucât legislațiile privind dreptul de autor variază atât la nivelul UE, cât și pe plan global, în special în ceea ce privește excepțiile  dreptului de autor, situația descrisă mai sus reprezintă o sarcină aproape imposibilă.

Sugestiile de mai jos pot fi utilizate într-o lume post-ACTA, în scopul menținerii online a site-urilor web. Toate exemplele prezentate au existat în realitate, dar au un caracter oarecum excepțional. Dacă ACTA este ratificat, astfel de exemple vor deveni o practică obișnuită:

1. Atunci când demarați o afacere, trebuie să cumpărați un nume de domeniu. Puteți face asta prin intermediului unui așa-numit registrator. Trebuie să vă asigurați că niciuna din acțiunile dumneavoastră nu ar putea reprezenta o motivație pentru ca registratorul (sau revânzătorul de nume de domenii) să vă elimine site-ul web. Acest lucru s-a întâmplat deja atunci când afacerile online ale unei companii spaniole au dispărut peste noapte pentru că un registrator american a șters numele de domenii ale respectivei companiei. Infracțiunea? Furnizarea de serviciii turistice către Cuba – acțiune legală în Spania, dar ilegală în SUA.

Preluare de pe site-ul EDRi

Impactul ACTA asupra drepturilor fundamentale

Internetul a devenit un instrument esențial care permite exercitarea unor drepturi precum dreptul fundamental la comunicare și la asociere. Orice legislație care își propune să reglementeze acest mediu trebuie să fie analizată cu atenție astfel încât să se asigure comptabilitatea cu prevederile Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Cel puțin la fel de important este faptul că atunci când are de-a face cu țări în care protecția drepturilor fundamentale este mai puțin robustă, UE trebuie să aibă grijă ca politicile referitoare la Internet pe care le promovează să respecte în întregime obligațiile prevăzute în Tratatul privind funcționarea UE cu privire la consolidarea democrației și statului de drept în cadrul relațiilor sale internaționale. [1]

Aplicarea prevederilor legale de către sectorul privat, în afara statului de drept

În art. 27, ACTA impune obligația ca statele să susțină “efoturile colaborative cu mediul de afaceri” în vederea aplicării legislației civile și penale în mediul digital. Această obligație legitimează și promovează acțiunile de supraveghere și chiar pedepsirea presupușilor contravenienți în afara cadrului juridic normal. Scara la care pot fi luate astfel de măsuri, precum și dimensiunea acestora ar urma să fie stabilite de către companiile private. [2]Însă și mai îngrijorător este faptul că, într-un document publicat de către Parlamentul European [3], deconectarea utilizatorilor este dată ca exemplu de sancțiuni private care pot fi impuse în cadrul unei astfel de colaborări. Şi mai îngrijorător, ACTA nu asigură remedii eficiente împotriva unor astfel de interferențe cu drepturile fundamentale: referirile vagi din text  la un  “proces echitabile” nu sunt susținute de un etape obligatorii care să ducă la respectarea statului de drept (art.21 al Tratatului privind Uniunea Europeană).

Raportorul Special ONU pentru Libertate de Exprimare avertizează în legătură cu pericolele asociate acestei abordări, într-un recent Raport privind promovarea și protecția dreptului la libertatate de exprimare și de opinie: “intermediarii, ca entități private, nu sunt cei mai potriviți pentru a stabili dacă un anumit conținut este ilegal, acest lucru necesitând o analiză atentă și echilibrată a intereselor competitive, precum și luarea în considerare a argumentelor aduse în apărarea presupușilor contravenienți.”[4]