Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.12

În martie 2010, Comisia Europeană a lansat o propunere de directivă privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile (text în română şi engleză). Textul iniţial al propunerii solicita, în art.21, introducerea obligatorie, în toate statele membre ale Uniunii Europene, a măsurilor de blocare a conţinutului online ilegal (fără să existe menţiuni referitoare la tehnologiile de blocare ce urmau să fie folosite). Textul explicativ al propunerii de Directivă (“recitalul” 13) încuraja statele membre să determine furnizorii de Internet să implementeze măsuri de blocare în afara unui cadru legal (“sustinerea şi stimularea elaborării voluntare, de către furnizorilor de servicii Internet, de coduri de conduită şi ghiduri referitoare la măsuri de blocare a accesului la astfel de pagini de Internet”).

Propunerea a fost discutată atât la nivelul Consiliului European, cât şi la nivelul Parlamentului European, şi, ca urmare a opiniilor divergente ale celor două instituţii (vezi textele propuse de Consiliu şi de Parlament), au fost iniţiate negocieri între instituţiile europene în scopul elaborării unui text care să fie agreabil pentru toate părţile.

Textul provizoriu (în engleză aici şi în română - traducere neoficială - mai jos) adoptat în urma acestor negocieri elimină obligaţia ca statele membre să introducă măsuri de blocare. Însă, având in vedere că anumite state deja au implementat sisteme de blocare, cel mai bun compromis la care s-a putut ajunge a fost admiterea faptului că statele membre “pot” adopta soluţii de blocare, cu respectarea anumitor măsuri de protecţie. Textul explicativ însă creează confuzie. Pentru cei care doresc să ignore prevederile Cartei Europene şi Convenţiei Europene privind Drepturile Omului, textul menţionează faptul că  prevederile Directivei  “nu aduc atingere acţiunilor voluntare iniţiate de către industria Internet”. Nu se explică însă ce se înţelege prin “voluntare” sau la ce fel de acţiuni se face referire. Se mai precizează şi că blocarea poate fi “bazată pe diverse tipuri de acţiuni publice, fie ele legislative, ne-legislative, juridice sau de altă natură”. Pentru cei care doresc să se respecte prevederile art.52 ale Cartei şi art.8 şi 10 ale Convenţiei, în special cele referitoare la faptul că orice restricţionare a drepturilor fundamentale, precum dreptul la comunicare şi la viaţă privată, trebuie să fie bazată pe prevederi legale, textul explică faptul că “statele membre trebuie să se asigure că oferă utilizatorilor şi furnziorilor de servicii un nivel adecvat de predictibilitate şi securitate legală”. Acest text sugerează faptul că ar fi necesar un nivel de control mult mai ridicat decât cel care există în prezent în anumite state europene unde blocarea se face fără nicio bază legală (Suedia şi Danemarca, spre exemplu).

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.13

O vastă majoritate în Camera Reprezentanţilor din Parlamentul olandez a votat, în 22 iunie, în favoarea unei propuneri legislative menite să asigure păstrarea unui Internet deschis în Olanda. Conform acestei propuneri, furnizorilor de acces la Internet li se interzice să restricţioneze accesul utilizatorilor la anumite servicii sau să îi taxeze pentru un astfel de acces. În plus, o serie de alte prevederi au fost incluse pentru a îi proteja pe utilizatori faţă de posibilele acţiuni de deconectare sau de interceptare a comunicaţiilor care ar putea fi întreprinse de către furnizori. Olanda este prima ţară din Europa care discută, la nivelul Parlamentului, despre introducerea unor prevederi legale referitoare la neutralitatea Internetului. 

Cinci organizaţii neguvernamentale solicită Ministerului Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale organizarea unei întâlniri pe marginea proiectulului de Lege privind reţinerea datelor generate sau prelucrate  de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii. Proiectul a fost afişat în vederea dezbaterii publice pe pagina de internet a instituţiei la data de 23 iunie 2010. Conform Legii nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, instituţiile publice au obligaţia să organizeze astfel de întâlniri în perioada dezbaterii publice a actelor normative, dacă acestea sunt solicitate expres de organizaţii legal constituite.

20 iunie 2011 va reprezenta, cu siguranţă, o zi memorabilă pentru ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers – corporaţia care administrează resursele critice ale Internetului : adrese IP şi sistemul de nume de domenii – DNS) şi pentru întreaga comunitate Internet. După mai mulţi ani de discuţii şi controverse (în special între guverne, reprezentate în cadrul Governmental Advisory Committee - GAC, şi Board-ul ICANN – organismul decizional al ICANN ), Board-ul ICANN a adoptat astăzi, în cadrul celei de-a 41-a întâlniri publice, o rezoluţie care marchează lansarea Programului pentru noi gTLD-uri (generic top level domains).

Pe scurt, lansarea Programului  înseamnă că, pe lângă cele 22 de gTLD-uri existente în prezent (ex: .org, .com, .info), va fi posibilă introducerea în DNS a oricărui alt gTLD care ar putea reprezenta orice cuvânt (un nume de oraş - .berlin, o comunitate - .maori, un brand - .microsoft, etc), sub condiţia respectării, de către respectivul nume şi de către potenţialul registru (entitatea care va solicita înregistrarea unui gTLD şi care poate fi o companie, o organizaţie internaţională, o autoritate publică locală sau regională, o comunitate reprezentată de o organizaţie, etc) a  anumitor reguli stabilite prin Ghidul Utilizatorului (Applicant Guidebook - AG).

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.12

La sfârşitul anului 2010, atunci când problema blocării era încă discutată la nivelul Parlamentului European, Comisia Europeană a decis să investească  alţi 324 059 euro pentru proiectul COSPOL Internet Related Child Abuse (CIRCAMP), ignorând complet orice posibil rezultat al procesului democratic aflat în derulare cu privire la această problemă. Scopul proiectului CIRCAMP este de a “milita” pentru promovarea şi implementarea de măsuri de blocarea pe Internet în Uniunea Europeană, atât la nivel european, cât şi la nivel naţional.

CIRCAMP promovează utilizarea blocarii la nivelul domeniilor (spre exemplu, blocarea întregului domeniu yahoo.com, în loc de blocarea yahoo.com/paginapersonală). O astfel de abordare reprezintă un pericol tot mai mare pentru site-urile legale, “nevinovate”, având în vedere tendinţa “infractorilor de a exploata tot mai des servicii de găzduire legitime pentru a publica imagini” , aşa cum se arată într-un raport al Internet Watch Foundation.

Blocarea inevitabilă a materialului legal ca urmare a unei astfel de abordări primitive este promovată pe site-ul web al CIRCAMP ca aspect pozitiv , explicându-se faptul că “dacă un deţinător de nume de domeniu plasează, accidental sau intenţionat, material reprezentând abuzuri asupra copiilor pe domeniul său, iar acesta este blocat de către poliţie, măsura de blocare nu va fi ridicată până când materialul respectiv nu va fi îndepărtat. Considerăm că o astfel de măsură  va motiva furnizorii de conţinut online să depună eforturi pentru a evita prezenţa în sistemele/serviciile pe care le furnizează de materiale reprezentând abuzuri sexual asupra copiilor.”  Deşi o astfel de afirmaţie denotă o susţinere deschisă faţă de măsurile de blocare, Comisia, răspunzând unei întrebări parlamentare, a lăsat să se înţeleagă că nu are cunoştinţă despre activităţile proiectului pe care îl finanţează de ani buni şi a declarat că “proiectul CIRCAMP nu promovează un nivel specific de blocare.”

Comisia Europeană a organizat săptămâna trecută prima întâlnire dintr-o serie de consultări asupra Directivei privind reţinerea datelor. La această întâlnire au participat atât societatea civilă, cât şi reprezentanţi ai industriei şi o firmă de lobby. 

Scopul iniţial al întâlnirii a fost acela de a se purta discuţii asupra detaliilor Directivei. Însă reprezentanţii societăţii civile au fost de părere că o discuţie coerentă asupra Directivei este imposibilă din moment ce statele membre nu au reuşit să ofere Comisiei informaţii credibile care să poată fi folosite în cadrul procesului decizional. Aşa cum se arată în Raportul de evaluare elaborat de către Comisie, nu există suficiente date de la statele membre care să arate că Directiva este “necesară” (aceasta fiind cerinţa minimă pentru ca Directiva să fie legală).

Participanţii la întâlnire au fost de părere că intenţiile Comisiei de a apăra Directiva folosind anecdote despre utilizarea datelor care ar fi fost reţinute chiar şi în absenţa Directivei vor submina întregul proces, inclusiv consultările.Participanţii au solicitat Comisiei să folosească doar acele informaţii de la statele membre care sunt referitoare la datele stocate în baza Directivei. Datele mai vechi ar trebui considerate “necesare” numai în măsura în care întârzierile în accesarea lor ar fi putut fi evitate printr-o mai bună cooperare poliţienească.

În data de 8 iunie, Internet Society (ISOC) organizează Ziua Mondială IPv6 - o iniţiativă menită să atragă atenţia asupra procesului de tranziţie de la IPv4 la IPv6 şi să motiveze industria de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor – furnizori de servicii Internet, producători de hardware, dezvoltatori de sisteme de operare şi companii web – să îşi pregătească produsele şi serviciile pentru noul protocol IPv6 şi să asigure o tranziţie eficientă la acest protocol pe măsură ce blocurile de adrese IPv4 se epuizează.

În cadrul acestei iniţiative, o serie de site-uri web din întreaga lumea (unele aparţinând unor companii importante de pe piaţa globală, printre care Google, Facebook, Yahoo) îşi vor face disponibil conţinutul prin IPv6 timp de 24 de ore. Lista completă a participanţilor la Ziua Mondială IPv6 este disponibilă aici.

Evenimentul este susţinut şi de către ISOC România.

Mai multe detalii despre noul protocol al IPv6 în documentul ApTI Probleme actuale ale adreselor de Internet – Despre IPv6.