Datele publice deschise sunt acele date puse la dispoziţie de către autorităţile publice şi care sunt liber de accesat, reutilizat şi redistribuit. Ca şi principale caracteristici, datele deschise sunt procesabile (pot fi prelucrate prin mijloace automate) şi sunt furnizate într-un format deschis (asupra căruia nicio entitate nu deţine control exclusiv) şi sub o licenţă deschisă (care permite folosirea liberă a datelor, fără ca acestea să fie limitate prin drepturi de proprietate intelectuală - drepturi de autor, drept sui-generis cu privire la bazele de date, mărci sau secrete comerciale).

Articol preluat din Newsletterul EDRi 9.7 

Multe dintre politicile referitoare la auto-reglementare în contextul luptei împotriva conţinutului online ilegal pornesc de la ideea că orice contribuţie a industriei în acest domeniu este automat un lucru bun. Se presupune astfel că, oricât de neplăcută este implicarea companiilor private în reglementarea mediului digital şi aplicarea prevederilor legale relevante acestui mediu, este bine că „cineva” face „ceva”. Realitatea este, însă, complet diferită.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.7

Directiva privind reţinerea datelor a fost adoptată în 2006 în circumstanţe controversate. Art.15 al Directivei obligă Comisia Europeană să transmită Parlamentului şi Consiliului, cel târziu la 15 septembrie 2010, un raport de evaluare a Directivei şi a impactului acesteia asupra operatorilor economici şi consumatorilor.

Open Knowledge Foundation şi Open Forum Academy, sub egida iniţiativei Share PSI, au lansat Open Data Challenge, o competiţie care se adresează deopotrivă designerilor, dezvoltatorilor de software, jurnaliştilor, cercetătorilor şi oricăror altor categorii de public care pot dezvolta proiecte utile şi interesante pentru cetăţenii europeni folosind date publice deschise.

Competiţia are patru secţiuni:

Unul dintre obiectivele ApTI este acela de a promova şi propune standarde de calitate a serviciilor societăţii informaţionale, pentru a contribui astfel la promovarea intereselor utilizatorilor de Internet si a serviciilor online.

În acest context, ApTI a elaborat o propunere de Cod de bune practici pentru serviciile de găzduire (web hosting), care este pus acum pentru dezbatere publica, care să servească drept punct de reper atât pentru furnizorii de astfel de servicii (existenţi şi potenţiali) în stabilirea standardelor de calitate pentru serviciile furnizate, cât şi pentru utilizatorii acestor servicii, în identificarea acelor servicii care răspund propriilor cerinţe.

 “Istoria cărţilor” a fost marcată, în ultimii ani, de o schimbare tehnologică semnificativă: apariţia cărţilor electronice şi a dispozitivelor de citire a acestor cărţi. La fel ca majoritatea evoluţiilor tehnologice, aceste cărţi digitale prezintă o serie de avantaje: furnizare rapidă (descărcare de pe un anumit site vs furnizrea prin curier), posibilitatea de a efectua cu uşurinţă căutări, analize şi editări pe textul unei cărţi electronice, eliminarea riscului furtului sau distrugerii fizice a unei cărţi tradiţionale. Există însă şi o serie de probleme asociate cărţilor digitale, una dintre cele mai importante fiind reprezentată de “managementul drepturilor digitale” (DRM – digital rights management), un mecanism tehnic menit să controleze accesul la conţinut digital şi să restricţioneze funcţionalitatea produselor în care este încorporat. Aceste restricţii afectează: controlul pe care proprietarul ar trebui să îl poată exercita asupra cărţii electronice achiziţionate, protecţia consumatorului, viaţa privată, libertatea de a citi, posibilitatea de “utilizare” în comun a cărţilor digitale (după modelul bibliotecilor clasice).

Aceste 10 drepturi şi principii care ar trebui să stea la baza guvernanţei Internetului au fost elaborate de către Coaliţia Dinamică pentru Drepturi şi Principii ale Internetului (Internet Rights and Principles Dynamic Coalition – IRP), o reţea deschisă ce reuneşte indivizi şi organizaţii care promovează, prin activitatea lor, respectarea drepturilor omului în mediul online. Principiile îşi au originile în standardele internaţionale privind drepturile omului şi derivă din Carta Principiilor şi Drepturilor Omului pentru Internet, document elaborat de către Coaliţie şi publicat într-o versiune beta.