cartă

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.14

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a organizat, în data de 9 iulie 2013, o audiere pe tema validității directivei privind reținerea datelor (2006/24/CE). În conformitate cu întrebările pe care părțile implicate le-au primit de la Curte, audierea s-a concentrat asupra art.7 și 8 ale Cartei UE a drepturilor fundamentale.

Reprezentanții părților care au inițiat cazurile în Irlanda și Austria, Digital Rights Ireland, Human Rights Commission Ireland, AK Vorrat Austria și un cetățean austriac, au susținut că directiva privind reținerea datelor este incompatibilă cu prevederile Cartei. Aceaștia au arătat că nu există nicio dovadă a faptului că o colectare excesivă a datelor privind comunicațiile reprezintă o măsură necesară și proporțională pentru combaterea crimei organizate și terorismului în Uniunea Europeană. Mai multă, informațiile disponibile arată că datele reținute sunt utilizate pentru investigarea infracțiunilor care nu sunt vizate de directivă, precum furtul, traficul de droguri și urmărirea.

Avocatul organizației AK Vorrat, Ewald Scheucher, a făcut referire la decizia Curții Constituționale a Germaniei, care a arătat că trebuie luat în considerare efectul cumulativ al restricționării drepturilor fundamentale atunci când este analizată legitimitatea unei singure măsuri. Având în vedere informațiile referitoare la PRISM, acest efect cumulativ oferă acum un rezultat diferit decât în momentul în care Curtea Constituțională a luat această decizie.

 “Istoria cărţilor” a fost marcată, în ultimii ani, de o schimbare tehnologică semnificativă: apariţia cărţilor electronice şi a dispozitivelor de citire a acestor cărţi. La fel ca majoritatea evoluţiilor tehnologice, aceste cărţi digitale prezintă o serie de avantaje: furnizare rapidă (descărcare de pe un anumit site vs furnizrea prin curier), posibilitatea de a efectua cu uşurinţă căutări, analize şi editări pe textul unei cărţi electronice, eliminarea riscului furtului sau distrugerii fizice a unei cărţi tradiţionale. Există însă şi o serie de probleme asociate cărţilor digitale, una dintre cele mai importante fiind reprezentată de “managementul drepturilor digitale” (DRM – digital rights management), un mecanism tehnic menit să controleze accesul la conţinut digital şi să restricţioneze funcţionalitatea produselor în care este încorporat. Aceste restricţii afectează: controlul pe care proprietarul ar trebui să îl poată exercita asupra cărţii electronice achiziţionate, protecţia consumatorului, viaţa privată, libertatea de a citi, posibilitatea de “utilizare” în comun a cărţilor digitale (după modelul bibliotecilor clasice).