Propunerea de directivă privind combaterea pornografiei infantile: compromis agreat de către instituţiile europene în problema blocării site-urilor web

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.12

În martie 2010, Comisia Europeană a lansat o propunere de directivă privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile (text în română şi engleză). Textul iniţial al propunerii solicita, în art.21, introducerea obligatorie, în toate statele membre ale Uniunii Europene, a măsurilor de blocare a conţinutului online ilegal (fără să existe menţiuni referitoare la tehnologiile de blocare ce urmau să fie folosite). Textul explicativ al propunerii de Directivă (“recitalul” 13) încuraja statele membre să determine furnizorii de Internet să implementeze măsuri de blocare în afara unui cadru legal (“sustinerea şi stimularea elaborării voluntare, de către furnizorilor de servicii Internet, de coduri de conduită şi ghiduri referitoare la măsuri de blocare a accesului la astfel de pagini de Internet”).

Propunerea a fost discutată atât la nivelul Consiliului European, cât şi la nivelul Parlamentului European, şi, ca urmare a opiniilor divergente ale celor două instituţii (vezi textele propuse de Consiliu şi de Parlament), au fost iniţiate negocieri între instituţiile europene în scopul elaborării unui text care să fie agreabil pentru toate părţile.

Textul provizoriu (în engleză aici şi în română - traducere neoficială - mai jos) adoptat în urma acestor negocieri elimină obligaţia ca statele membre să introducă măsuri de blocare. Însă, având in vedere că anumite state deja au implementat sisteme de blocare, cel mai bun compromis la care s-a putut ajunge a fost admiterea faptului că statele membre “pot” adopta soluţii de blocare, cu respectarea anumitor măsuri de protecţie. Textul explicativ însă creează confuzie. Pentru cei care doresc să ignore prevederile Cartei Europene şi Convenţiei Europene privind Drepturile Omului, textul menţionează faptul că  prevederile Directivei  “nu aduc atingere acţiunilor voluntare iniţiate de către industria Internet”. Nu se explică însă ce se înţelege prin “voluntare” sau la ce fel de acţiuni se face referire. Se mai precizează şi că blocarea poate fi “bazată pe diverse tipuri de acţiuni publice, fie ele legislative, ne-legislative, juridice sau de altă natură”. Pentru cei care doresc să se respecte prevederile art.52 ale Cartei şi art.8 şi 10 ale Convenţiei, în special cele referitoare la faptul că orice restricţionare a drepturilor fundamentale, precum dreptul la comunicare şi la viaţă privată, trebuie să fie bazată pe prevederi legale, textul explică faptul că “statele membre trebuie să se asigure că oferă utilizatorilor şi furnziorilor de servicii un nivel adecvat de predictibilitate şi securitate legală”. Acest text sugerează faptul că ar fi necesar un nivel de control mult mai ridicat decât cel care există în prezent în anumite state europene unde blocarea se face fără nicio bază legală (Suedia şi Danemarca, spre exemplu).

Din păcate, obligaţiile ca statele membre să ia măsuri reale în raport cu materialul ilegal găzduit în afara graniţelor (eliminarea conţinutului, identificarea victimelor şi urmărirea în justiţie a infractorilor) sunt foarte diluate.  În cuprinsul art. 21 se vorbeşte despre obligaţia aproape lipsită de semnificaţie a statelor membre de a depune eforturi pentru a obţine eliminarea paginilor găzduite în afara teritoriului lor, în timp ce în textul explicativ se sugerează că statele membre trebuie să facă tot ce le stă în putinţă pentru eliminarea acestui tip de conţinut.

Ca o concluzie, textul agreat provizoriu de către instituţiile europene permite blocarea, nu solicită statelor membre să impună măsuri de blocare, permite acţiuni “voluntare”, dar nu explică ce ar putea însemna acest lucru şi sugerează faptul că statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a elimina materialul de la sursă, dar utilizează o formulare atât de diluată încât prevederea este, practic, neimplementabilă. 

Comunicarea Comisiei Europene “Către o strategie europeană privind drepturile copilului” adoptată în 2006 stabileşte un set de obiective specifice pentru Uniune, unul dintre acestea (punctul 6) fiind “comunicarea mai eficientă cu privire la drepturile copilului”. Să sperăm că textul haotic agreat la nivelul instituţiilor europene nu reprezintă o comunicare eficientă a coerenţei, calităţii şi priorităţilor Uniunii Europene în acest domeniu.

Următorii paşi: textul de compromis trebuie să fie aprobat de către grupurile politice din Parlamentul European, înainte de a fi supus votului în cadrul Comisiei pentru libertăţi civile în 12-13 iulie 2011. Decizia finală în cadrul Parlamentului va fi luată în cadrul sesiunii plenare din luna septembrie.

 ---

Articolul 21

Măsuri împotriva site-urilor web care conţin sau diseminează  materiale cu pornografie infantilă

1.  Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura îndepărtarea promptă a paginilor web care conţin sau diseminează pornografie infantilă şi care sunt găzduite pe teritoriul lor şi depun eforturi pentru a obţine îndepărtarea de astfel de pagini găzduite în afara teritoriului lor.

2. Statele membre pot lua măsuri de blocare a accesului la pagini web care conţin sau care diseminează pornografie infantilă către utilizatorii Internet de pe teritoriul lor. Aceste măsuri trebuie să fie stabilite prin proceduri transparente şi trebuie să ofere garanţii adecvate, în special pentru a se asigura faptul că aceste restricţii sunt limitate la ceea ce este necesar şi proporţional şi că utilizatorii sunt informaţi în legătură cu motivul care stă la baza acestor restricţii. Aceste garanţii includ, de asemenea, posibilitatea apelării la căi de atac judiciare.

Recital

(13aa) Totuşi, în ciuda unor astfel de eforturi, eliminarea la sursă a conținutului cu pornografie infantilă se dovedește a fi dificilă atunci când materialele originale nu sunt localizate în interiorul UE, fie pentru că statul în care sunt localizate serverele nu doreşte să coopereze, fie pentru că procedurile de obţinere a eliminării materialului în statul respectiv se dovedesc a fi de lungă durată. Pot fi instituite mecanisme de blocare a accesului, de pe teritoriul Uniunii, la pagini internet identificate ca diseminând sau conținând pornografie infantilă. Se înţelege că măsurile luate de statele membre în conformitate cu această directivă în scopul îndepărtării, sau, acolo unde cazul, blocării site-urilor web care conţin pornografie infantilă pot fi bazate pe diferite tipuri de acţiuni publice, legislative, ne-legislative, juridice sau de altă natură. În acest context, prevederile din această directivă nu aduc atingere acţiunilor voluntare întreprinse de către industria Internet pentru a preveni folosirea abuzivă a serviciilor lor sau oricărui sprijin acordat unor astfel de acţiuni de către statele membre. Indiferent de baza acţiunilor sau metodelor, statele membre trebuie să se asigure că oferă utilizatorilor şi furnizorilor de servicii un nivel adecvat de predictibilitate şi securitate legală. Tot în vederea eliminării și blocării conținutului cu abuzuri asupra copiilor, ar trebui să se stabilească și consolideze cooperarea între autoritățile publice, în special pentru a asigura liste naționale, cât mai complete posibil, a site-urilor internet care conțin materiale cu pornografie infantilă și pentru a evita suprapunerea activităților. Orice astfel de dezvoltări trebuie să țină seama de drepturile utilizatorilor finali, să fie conforme cu procedurile juridice și judiciare existente și să respecte Convenţia Europeană pentru Protecţia Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale și Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Programul pentru un internet mai sigur a stabilit o rețea de linii directe al cărei scop este culegerea de informații și asigurarea unei acoperiri corespunzătoare și a schimbului de rapoarte cu privire la tipurile majore de conținut online ilegal.

(13) Pornografia infantilă, care constă în imagini cu abuzuri sexuale, reprezintă un tip specific de conţinut care nu poate fi considerat ca exprimare a unei opinii. Pentru combaterea acesteia, este necesară reducerea circulării materialelor conținând abuzuri asupra copiilor, îngreunând astfel încărcarea de către infractori a unui astfel de conținut pe site-urile Internet accesibile publicului. Prin urmare, este necesară eliminarea conținutului la sursă și reținerea celor care creează, distribuie sau descarcă imagini cu abuzuri asupra copiilor. Statele membre trebuie să facă tot ce le stă în putinţă pentru a coopera cu ţări terţe în vederea obţinerii eliminării acestui conţinut de pe serverele aflate pe teritoriul acestor ţări terţe.

Licenţă: Creative Commons Atribuire 3.0