Consiliu

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 12.7

După votul dat în favoarea neutralității Internetului în Parlamentul European în 3 aprilie 2014, mulți se întreabă: „ce se întâmplă acum?”. Consiliul de Miniștri al Uniunii Europene va decide cu privire la acele părți din Regulamentul privind piața unică în sectorul comunicațiilor electronice pe care le poate accepta, precum și cu privire la părțile pe care vrea să le amendeze sau să le respingă complet. Consiliul este alcătuit din miniștrii responsabili pentru comunicații electronice din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene.

Opiniile celor 28 de miniștri sunt diferite. Pe de o parte, state precum Olanda și Slovenia consideră că este necesar să protejeze propriile legislații deschise și favorabile concurenței. Pe de altă parte, state ale căror guverne au menținut, din diverse motive, oligarhii neconcurențiale la nivelul piețelor telecom, ar preferă să mențină și să extindă această abordare.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.17

Către sfârșitul lunii iulie 2012, un e-mail ciudat și suprinzător a fost transmis de către Secretariatul General al Consiliului Uniunii Europene către statele membre și Comisia Europeană. E-mailul explica faptul că prevederile privind sancțiunile penale din proiectul de acord comercial dintre UE și Canada (CETA) urmează modelul celor din ACTA. Secretariatul General al Consiliului este îngrijorat de faptul că acest lucru reprezintă o problemă, întrucât, pe de o parte, încheierea și implementarea CETA reprezintă o prioritate declarată a UE, iar, pe de altă parte, va trebui să i se solicite din nou Parlamentului European să aprobe textul final al Acordului.

Statele membre se pare că au fost suprinse de acest e-mail. În primul rând, după întreaga controversă din jurul ACTA, statele membre nu înțeleg, în primul rând, de ce a fost transmis un e-mail atât de direct. Având în vedere că, în cazul ACTA, documente secrete au fost făcute publice în mod indirect, ar fi fost logic ca mesajul transmis să fi fost mai subtil. În al doilea rând, după adoptarea Tratatului de la Lisabona, responsabilitatea coordonării unor astfel de politici aparține acum Comisiei, așa că nu este clar de ce Consiliul și-a asumat sarcina de a ridica această problemă.