Neutralitatea Internetului – ce se întâmplă în continuare?

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 12.7

După votul dat în favoarea neutralității Internetului în Parlamentul European în 3 aprilie 2014, mulți se întreabă: „ce se întâmplă acum?”. Consiliul de Miniștri al Uniunii Europene va decide cu privire la acele părți din Regulamentul privind piața unică în sectorul comunicațiilor electronice pe care le poate accepta, precum și cu privire la părțile pe care vrea să le amendeze sau să le respingă complet. Consiliul este alcătuit din miniștrii responsabili pentru comunicații electronice din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene.

Opiniile celor 28 de miniștri sunt diferite. Pe de o parte, state precum Olanda și Slovenia consideră că este necesar să protejeze propriile legislații deschise și favorabile concurenței. Pe de altă parte, state ale căror guverne au menținut, din diverse motive, oligarhii neconcurențiale la nivelul piețelor telecom, ar preferă să mențină și să extindă această abordare.

Undeva la jumătate, Marea Britanie vrea să aibă concurență pe piață și să permită, în același timp, acțiuni de blocare ne-concurențiale, atât timp cât companiile în cauză îi informează pe consumatori în legătură cu serviciile care sunt blocate – în timp ce serviciile blocate au de ales între a plăti pentru a fi accesibile clienților ISP-iștilor sau a fi eliminate de pe acel segment de piață. Autoritatea națională de reglementare, Ofcom, vrea doar ca furnizorii de acces să nu folosească denumirea de „servicii de acces la Internet” pentru serviciile lor, dacă acestea nu oferă acces la întregul Internet. În mod remarcabil, deși actualul „cod de bune practici” din Marea Britanie este foarte permisiv, unele dintre companiile majore nu s-au alăturat încă. Mai mult, Marea Britanie ar prefera ca o astfel de confuzie să fie multiplicată în fiecare dintre cele 28 de state membre ale UE, în loc să susțină principiul de bază potrivit căruia Internetul trebuie să fie protejat prin lege.

În mod evident, modul în care Comisia Europeană a ales să abordeze la pachet o serie de chestiuni diferite (neutralitatea Internetului, spectrul radio, punerea în aplicare a regulilor și tarifele de roaming) înseamnă că în cadrul negocierilor vor fi făcute compromisuri în favoarea unora dintre aceste chestiuni și în defavoarea altora, pentru a se putea ajunge la o formă finală a regulamentului. După votul covârșitor pe care Parlamentul European l-a dat în favoarea neutralității Internetului și a întregului pachet legislativ, principala întrebare este dacă la nivelul Consiliului se vor folosi faimoasele proceduri netransparente pentru a se respinge decizia democratică a Parlamentului și pentru a determina noul Parlament să respingă recent adoptata poziţie favorabilă inovării.

În etapa următoare a procesului, propunerile vor fi discutate în cadrul Consiliului, sub președinția greacă, până la sfârșitul lunii iunie, și apoi sub președinția italiană. Întrucât unele dintre statele mari ale UE (Franța, Italia și Marea Britanie, spre exemplu) se opun neutralității Internetului, o majoritate puternică va fi dificil de construit. Pe de altă parte, Parlamentul European are puteri egale, așa că puternica sa poziție pro-neutralitate poate fi răsturnată doar dacă Parlamentul permite acest lucru. Apropiatele alegeri europarlamentare sunt, așadar, cruciale pentru viitorul neutralității Internetului.

(Articol de Joe McNamee – EDRi)

Licenţă: Creative Commons Atribuire 3.0