copii

Discuția despre verificarea vârstei online se poartă de când copiii au ajuns să aibă acces la un calculator cu internet. A existat întotdeauna o panică morală legată de accesul copiilor la materiale de tot felul de pe internet. Puține măsuri legislative s-au luat în acest sens, în primul rând pentru că verificarea online a vârstei oricui ar însemna o schimbare profundă a infrastructurii internetului. Astăzi, în schimb, discuția se poartă la un alt nivel.

Concursul "Cetăţenia digitală. Drepturi şi responsabilităţi pe Internet privind datele personale" este o iniţiativă lansată de Organizaţia Salvaţi Copiii, în cadrul programului Ora de Net, susţinut de Ministerul Educației Naţionale. Aflat la a zecea ediţie, concursul derulat cu ocazia Zilei Internaţionale a Siguranţei pe Internet 2018, abordează anual teme diferite și se derulează până în 30 martie 2018. 

În cadrul acestui concurs, pot participa clase de elevi şi profesori din învăţământul preuniversitar din România, la categoriile I-III și grupuri de iniţiativă din cadrul organizaţiilor pentru copii şi tineret la categoria specială. Anunţarea câştigătorilor şi festivitatea de premiere vor avea loc în cursul lunii mai 2018. 

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.4

Sub coordonarea parlamentarului conservator britanic Emma McClarkin, sunt depuse eforturi pentru soluționarea problemei abuzurilor asupra copiilor în mediul online, într-o manieră care ar fi fost mai adecvată în 2005. McClarkin a transmis colegilor săi o propunere de “Declarație scrisă”, care ar putea deveni rezoluție a Parlamentului European dacă obține semnăturile a jumătate dintre parlamentari.

Textul propus (nepublicat încă) începe prin semnalarea faptului că abuzurile asupra copiilor reprezintă o infracțiune inacceptabilă, făcând apoi referire la „opinia generală” conform căreia transportarea unui astfel de conținut în rețele reprezintă el însuși un act criminal. Este prezentat apoi un alt doilea truism: acela că este vorba despre o infracțiune internațională care necesită cooperare internațională. În declarație se arată că „există adesea o dimensiune comercială a distribuirii de conținut reprezentând abuzuri sexuale asupra copiilor, iar distribuirea acestui conținut poate fi profitabilă pentru structuri de criminalitate organizată.” Această afirmație este ciudată, având în vedere faptul că Centrul pentru protecție online și exploatare a copiilor din Marea Britanie a pregătit, în 2010, un raport pentru Coaliția Financiară Europeană în care se menționa că exploatarea comercială online a imaginilor în chestiune era în scădere, iar profiturile era „destul de mici”. Desigur, atunci când sunt elaborate declarații despre o infracțiune atât de gravă cum este abuzul asupra copiilor în mediul online, ne așteptăm cel puțin la un nivel minim de cercetare, având în vedere că, așa cum se arată în text, „în spatele fiecărei imagini sau fiecărui clip video reprezentând un abuz sexual asupra copiilor se află o victimă reală.”