Franta

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.21

Noile dezvăluiri făcute de Edward Snowden arată că NSA pare să spioneze pe toată lumea, aliați sau dușmani deopotrivă, colectând date de oriunde și de la oricine, pentru a obține un „avantaj diplomatic” față de aliați precum Franța și Germania sau un „avantaj economic” față de țări precum Japonia sau Brazilia. Sau mai mult?

New York Times explică faptul că nu doar NSA solicită datele pe care le colectează, dar alți „clienți” ai agenției solicită diferite date de la NSA. Iar în acest context „clienți” înseamnă „nu doar Casa Albă, Pentagon, FBI și CIA, dar se referă și la Departamentele de Stat și Energie, Securitate Internă și Comerț și Reprezentantul pentru Comerț al SUA (USTR).”

Dar USTR este, de fapt, omologul administrației SUA care negociază acordul de comerț liber SUA/UE (TTIP) cu reprezentanții Comisiei Europene. Ceea ce oferă o nouă perspectivă asupra întregului proces referitor la TTIP. Și o nouă perspectivă asupra informațiilor deja prezentate de către EDRi în 13 iunie 2013: Comisia Europeană a eliminat din prevederile propunerii de Regulament privind protecția datelor pentru a relaxa regulile referitoare la transferul datelor către autorități din afara UE.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.20

În data de 21 octombrie 2013, guvernul francez l-a convocat pe Charles Rivkin, ambasadorul SUA în Franța, solicitându-i explicații urgente cu privire la dezvăluirile din Le Monde potrivit cărora, conform documentelor făcute publice de către Edward Snowden, NSA (Agenția Națională de Securitate din SUA) a interceptat comunicațiile telefonice și prin Internet ale cetățenilor francezi, la scară masivă.

Publicația Le Monde a dezvăluit faptul că, pe parcursul unei perioade de 30 de zile, între decembrie 2012 și ianuarie 2013, au fost interceptate mai mult de 70 de milioane de convorbiri telefonice din Franța precum și mesaje text, pe bază de cuvinte cheie. Se pare că interceptările nu au vizat doar indivizi suspectați de legături teroriste, dar și persoane din mediul de afaceri, din sectorul politic și din administrația publică franceză, în cadrul unui program cu nume de cod US-985D.

Potrivit informațiilor obținute de Le Monde, atunci când un număr de telefon este utilizat în Franța, acesta activează un semnal care generează în mod automat înregistrarea convorbirii. Se pare că un astfel de sistem de supraveghere vizează și mesajele text și conținutul acestora, prin utilizarea de cuvinte cheie. NSA stochează apoi istoricul conexiunilor sau meta-datele asociate.

Jean-Marc Ayrault, primul-ministru francez, a solicitat SUA să furnizeze „răspunsuri clare care să justifice motivele pentru care au fost folosite astfel de practici și care să creeze condiții de transparență, astfel încât aceste practici să poată fi stopate”. Primul răspuns venit din partea Casei Albe a fost că SUA „colectează informații externe de tipul celor colectate de toate statele”.

Articol preluat din Newslleter-ul EDRi 11.5

În cadrul unui seminar interguvernamental privind politicile digitale, organizat în data de 28 februarie 2013, primul ministru francez Jean-Marc Avrault a anunțat că se pregătește, pentru 2014, o lege „privind protecția drepturilor și libertăților digitale”, care parea să aducă unele îmbunătățiri în ceea ce privește protecția libertății online, mai ales în direcția neutralității Internetului.

Consiliul Digital Național (Conseil national du numérique – CNNum) trebuia să-și exprime, printr-un aviz, punctul de vedere asupra neutralității Internetului. Și, „dacă pare să existe o ambiguitate  legislativă în ceea ce privește protecția libertății de exprimare și comunicare pe Internet, (atunci) guvernul va iniția unele dispoziții legislative.”

În 12 martie 2013, CNNum a emis un aviz privind neutralitatea Internetului, prin care recomandă guvernului să emită o lege care să garanteze principiul ne-discriminării comunicațiilor, încercând să extindă aplicabilitatea acestuia și în cazul motoarelor de căutare și al altor servicii online. Din păcate, recomandările CNNum sunt elaborate în termeni foarte vagi și nu prevăd măsuri exacte referitoare la obligațiile operatorilor telecom în ceea ce privește neutralitatea Internetului, și nici sancțiuni împotriva restricțiilor de access impuse de acești operatori.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.5

HADOPI, autoritatea franceză anti-piraterie, a publicat un raport privind modalitățile de luptă împotriva distribuirii și descărcării ilegale de materiale protejate prin drept de autor.

Aceasta este, probabil, o încercare a autorității de a-și asigura viitorul, având în vedere faptul că, de la înființarea sa în 2009, nu a demonstrat încă eficiența sistemului de „trei lovituri”, în ceea ce privește veniturile industriei culturale, iar funcționarea sa a costat deja Franța zeci de milioane de euro.

„Unele site-uri Internet, servicii de distribuire (streaming) și site-uri de descărcare directă sunt specializate în exploatarea masivă a conținutului ilegal, din care fac profit în propriul beneficiu. Raportul, care ilustrează starea ecosistemului de distribuire și descărcare directă ilegală, explorează diferite modalități de luptă împotriva exploatării masive a conținutului ilegal”, se arată în raportul elaborat de Mireille Imbert-Quaretta, președinte al Comisiei pentru Protecția Drepturilor (Commission de Protection des Droits).

HADOPI sugerează că s-ar putea baza mai mult pe ISP-iști, motoare de căutare, agenții de publicitate, furnizori de soluții de plată, precum și companii de găzduire, cărora li s-ar putea cere să implementeze tehnologii de filtrare și de recunoaștere a conținutului, utilizând tehnici de „amprentare” furnizate de către deținătorii de drepturi. Aceste sisteme pot să elimine automat conținutul considerat ilegal, prin identificarea „amprentei” digitale, sau să restricționeze accesul utilizatorilor, în funcție de locație.

Articol preluat de pe blogul http://www.alinpopescu.ro

Pentru ca in multe cercuri e discutia momentului, e oarecum interesant de vazut care sunt consecintele acordului dincolo de zecile de milioane care au luat ochii oamenilor din presa, determinandu-i sa reactioneze precum vanzatorul caruia i se pune o punga mare cu bani pe masa.