Germania

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.21

Noile dezvăluiri făcute de Edward Snowden arată că NSA pare să spioneze pe toată lumea, aliați sau dușmani deopotrivă, colectând date de oriunde și de la oricine, pentru a obține un „avantaj diplomatic” față de aliați precum Franța și Germania sau un „avantaj economic” față de țări precum Japonia sau Brazilia. Sau mai mult?

New York Times explică faptul că nu doar NSA solicită datele pe care le colectează, dar alți „clienți” ai agenției solicită diferite date de la NSA. Iar în acest context „clienți” înseamnă „nu doar Casa Albă, Pentagon, FBI și CIA, dar se referă și la Departamentele de Stat și Energie, Securitate Internă și Comerț și Reprezentantul pentru Comerț al SUA (USTR).”

Dar USTR este, de fapt, omologul administrației SUA care negociază acordul de comerț liber SUA/UE (TTIP) cu reprezentanții Comisiei Europene. Ceea ce oferă o nouă perspectivă asupra întregului proces referitor la TTIP. Și o nouă perspectivă asupra informațiilor deja prezentate de către EDRi în 13 iunie 2013: Comisia Europeană a eliminat din prevederile propunerii de Regulament privind protecția datelor pentru a relaxa regulile referitoare la transferul datelor către autorități din afara UE.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRI 11.10

În data de 16 mai 2013, activiştii Internet din Germania au solicitat un Internet liber şi deschis, protestând cu ocazia adunării generale anuale a Deutsche Telecom  (DT). Activiştii au criticat planurile companiei de a încetini viteza conexiunilor Internet  după consumarea unui anumit volum de trafic. Partea cea mai gravă este că DT încalcă principiul neutralităţii Internetului – serviciile Internet pot plăti pentru a nu fi incluse în limitele stabilite.

În aprilie 2013, DT – care a deţinut monopol pe piaţa de telecomunicaţii, în calitate de companie deţinută de stat - a anunţat că are în vedere planuri de aplicare a unor măsuri de limitare a traficului în cazul clienţilor DLS (digital subscriber line). După transferarea unui anumit volum de date, undeva în jur de 75 GB pe lună, conexiunile DSL ar urma să fie încetinite la 384 Kbit/s, faţă de viteza originală de 16 Mbit/s. Imaginaţi-vă că o maşină rulează în mod normal cu o viteză de 50 km/h, dar după parcurgerea unei distanţe de 1000 km, viteza este redusă la 384 m/h – funcţionarea sa este afectată în mod semnificativ.

Pentru ca lucrurile să stea şi mai rău, DT a anunţat că ar urma să fie posibil pentru companiile Internet să plătească un tarif pentru a fi excluse de la aplicarea acestor limite. Lucru care se întâmplă deja în cazul Spotify – serviciul de streaming de muzică: traficul aferent utilizării acestui serviciu nu va fi luat în considerare la calcularea volumului de trafic al consumatorilor, iar serviciul Spotify va fi disponibil la viteza iniţială chiar şi atunci când viteza cu care pot fi accesate serviciile competitorilor este  redusă. DT încearcă să ucidă principiul neutralităţii Internetului, conform căruia toţi biţii sunt creaţi egali.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.19

Tribunalul Administrativ din Olanda s-a adresat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), întrebând dacă Regulamentul UE prin care statele membre sunt obligate să stocheze amprente digitale în paşapoarte şi documente de călătorie încalcă dreptul la viaţă privată.

Decizia sesizării CJUE a venit în urma înregistrării a patru cazuri în care cetăţenilor olandezi li s-a refuzat emiterea de paşapoarte din cauza faptului că nu au fost de acord să li de preia amprente. Olanda a introdus încă din anul 2009 obligaţia stocării de amprente digitale în paşapoarte şi cărti de identitate. Amprentele erau iniţial stocate şi într-o bază de date, pentru a putea fi utilizate în acţiuni de investigare, însă această practică a fost recentă suspendată. Curtea olandeză a sesizat CJUE cu privire la aceste cazuri, întrebând, printre altele, dacă ar trebui să se garanteze faptul că amprentele nu sunt folosite pentru altele scopuri decât cele legate de emiterea unui paşaport sau act de identitate.

Respectivele cazuri sunt în momentul de faţă suspendate, în aşteptarea deciziei CJUE. Curtea olandeză a ridicat, de asemenea, întrebări referitoare la cardurile de identitate biometrice şi extinderea funcţionalităţilor acestora.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.20

Potrivit Chaos Computer Club, membru EDRi, guvernul german utilizează un Trojan backdoor – program spyware care poate identifica date personale şi care permite efectuarea de comenzi de la distanţă pentru acţiuni de încărcare de date (uploading) sau executarea de alte programe arbitrare.

CCC a efectuat o procedură de inginerie inversă pentru a analiza respectivul program şi a ajuns la concluzia că Trojan-ul poate încărca programe arbitrare de pe Internet şi poate comanda de la distanţă executarea acestora, iar activarea componentelor hardware ale calculatorului, precum microfonul sau camera, poate fi folosită pentru acţiuni de supraveghere.

Mai mult, cu ajutorul unui modul suplimentar, programul poate fi utilizat pentru a controla de la distanţă calculatoarele infectate, în scopul vizualizării de capturi de ecran ale browserelor web de pe calculatoarele respective, aceste capturi incluzând note personale, e-mailuri sau texte editate prin utilizarea de servicii de tip cloud computing. 

Utilizarea programului spyware încalcă prevederile Constituţiei germane, funcţiile sale permiţând mai mult decât interceptarea comunicaţiilor desfăşurate prin Internet. În 2008, Curtea Constituţională Federală a Germaniei a decis că infiltrarea secretă de sisteme informatice reprezintă o încălcare gravă a drepturilor civile şi poate fi justificată doar pentru anumite investigaţii de natură penală, stabilind astfel limite legale pentru astfel de cazuri.