Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.23
Avocatul General al Curții de Justiție a Uniunii Europene şi-a exprimat recent punctul de vedere cu privire la cazul Bonnier Audio vs Perfect Communication Sweden (cauza nr. C-461/2010). Întrebarea la care Curtea de Justiție a fost solicitată să răspundă a fost dacă Directiva privind reținerea datelor și/sau articolele 3,4,5 și 11 ale Directivei privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice împiedică statele membre să permită emiterea de ordine judecătorești, în cadrul unor proceduri judiciare civile, care să oblige furnizorii de servicii de Internet să furnizeze deținătorilor de drepturi de autor informații despre abonații despre care se presupune că au încălcat drepturi de proprietate intelectuală, conform art.8 al Directivei privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală. După cum este formulată, întrebarea pare să încerce să ofere, parțial, și răspunsul căutat, prin aceea că se solicită în mod explicit acceptarea presupunerii că măsura este proporțională și că au fost aduse dovezi care să demonstreze existența unei încălcări a drepturilor de proprietate intelectuală.
În răspunsul său, Avocatul General arată că nu există nicio prevedere în Directiva privind reținerea datelor sau în Directiva privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice care să împiedice autoritățile naționale să impună o măsură prin care să se solicite utilizarea datelor reținute pentru identificarea indivizilor, în scopul aplicării prevederilor Directivei privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală. Totuși, aceste informații trebuie să fie reținute cu scopul de a putea fi puse la dispoziția deținătorilor drepturilor de proprietate intelectuală, conform prevederilor legale naționale și cu respectarea legislației europene în domeniul protecției datelor cu caracter personal.