standard

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.9

În această perioadă are loc în Sunnyvale, California, o întâlnire a grupului de lucru creat în cadrul World Wide Web Consortium (W3C) pentru a lucra asupra standardului Do Not Track (DNT). Acest grup de lucru încearcă să elaboreze un mecanism care să le permită utilizatorilor să își exprime preferințele referitoare la monitorizarea modului în care utilizează Internetul, în diferite contexte. Deși activitatea grupului a început în septembrie 2011, nu s-au înregistrat progrese semnificative până în prezent, deși unii participanți au depus eforturi considerabile pentru a răspunde nevoilor de date, aparent nelimitate, ale platformelor de publicitate. Rezultatele obținute generează o încredere scăzută în posibilitatea ca acest proces multilateral să conducă la un consens asupra unui standard minim acceptabil pentru viața privată a utilizatorilor. Există mai degrabă teama că acest proces va rezulta într-o cursă a înarmărilor contra-productivă, care nu va putea decât să reducă utilitatea world wide web-ului. Contrar a ceea ce cred mulți dintre actorii implicați în procesul legislativ aferent Propunerii de regulament UE privind protecția datelor, acest grup de lucru nu este un bun exemplu de auto-reglementare a industriei.

Există o serie de principii de bază minime pentru protecția datelor care trebuie să fie îndeplinite pentru a preveni transformarea acestui proces de elaborare a standardului DNT într-o farsă:

1. Minimizarea datelor

După cum arată lucrurile acum, acest principiu este susținut la nivel declarativ, dar, în esență, documentele actuale par să fie mai degrabă orientate spre justificarea cât mai multor colectări de date. În special secțiunile referitoare la conformitatea browserelor par să fie orientate către ideea că ar trebui să fie posibilă oferirea de pretexte pentru a ignora absența consimțământului pentru monitorizare. Mai mult, există o tendință îngrijorătoare de a confunda pseudoanonimizarea cu anonimizarea.