drepturi civile

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi  10.13

Susținătorii drepturilor civile digitale pot fi recunoscători industriei de proprietate intelectuală, care angajează prea mulți lobby-ișri și prea puțini strategi. Lobby-știi sunt experți în vânzări, ei vând potențialilor clienți sau angajatori lucruri incredibile, acorduri internaționale, directive, posibilitatea de a opri timpul în loc și de a profita de vechi modele de afaceri fără să fie nevoie de inovație sau creativitate; vând fum și oglinzi. Această abordare este cea care a condus la propuneri precum SOPA în Statele Unite și ACTA în Europa și la nivel internațional. Această viziune îngustă a inspirat mișcări semnificative în favoarea drepturilor digitale, precum cea care a adus pe străzile Europei mii de cetățeni într-o friguroasă zi de februarie care va fi văzută, sperăm, ca ziua care a contribuit la conservarea patrimoniului digital.

Pentru industria europeană de conținut, ACTA a însemnat doar costuri și niciun beneficiu potențial. Însă, așa cum se întâmplă întotdeauna, acordul a fost promovat de către companii de lobby multinaționale, în principal americane, care promit lumea, dar care nu ajung la rezultatele dorite. Prevederile ACTA urmau să devină realitate, industria de conținut trebuia doar să aștepte în liniște. Comisia Europeană era pe punctul de a lansa o directivă care să prevadă sancțiuni penale. Uniunea Europeană plănuia să revizuiască problematica Directivă privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală, pe care mulți deținători de drepturi o percepeau ca modalitate de consolidare a politicilor europene represive în spațiul digital. Nu exista niciun semn care să indice faptul că executivul european urma să consolideze legislația privind protecția datelor cu caracter personal, astfel încât să prevină utilizarea abuzivă a datelor de către intermediari care implementează politici arbitrare la nivelul propriilor rețele. Comisia avea un șir lung de măsuri de privatizare a aplicării prevederilor legale, în stilul art.27.3 al ACTA, fie deja în vigoare, fie planificate. Industria europeană de conținut trebuia doar să se asigure că atenția public este distrasă de la aceste planuri. Și apoi a apărut ACTA.