drepturile omului

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) și Asociația pentru Tehnologie şi Internet (ApTI) salută decizia CCR de a declara neconstituțională, în ansamblu, Legea securității cibernetice. Această lege reprezintă încă o tentativă a legiuitorului, împreună cu serviciile de informații, de a impune o serie de măsuri de supraveghere în masă a comunicațiilor cetățenilor, prin încălcarea unor drepturi fundamentale, sub pretextul luptei împotriva terorismului.  

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.18

O coaliție de organizații internaționale – printre care și EDRi – solicită instituțiilor ONU și ale Uniunii Europene să evalueze gradul în care legislațiile naționale și internaționale privind supravegherea sunt în conformitate cu obligațiile internaționale în materie de drepturile omului.

În acest sens, a fost elaborat un set de principii internaționale împotriva supravegherii necontrolate. Cele 13 principii stabilesc pentru prima dată un cadru pentru evaluarea practicilor de supraveghere în contextul obligațiilor internaționale privind drepturile omului.

Un grup de organizații ale societății civile a prezentat oficial cele 13 principii în data de 20 septembrie 2013, la Geneva, în cadrul unui eveniment organizat de către Navi Pillay, Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului și Frank LaRue, Raportorul Special ONU pentru Libertatea de Exprimare, în contextul celei de-a 24-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului. Evenimentul a fost găzduit de către Misiunile Permanente ale Austriei, Germaniei, Liechtensteinului, Norvegiei, Elveției și Ungariei.

Navi Pillay a declarat, în cadrul acestui eveniment, că „progresele tehnologice reprezintă instrumente puternice pentru democrație, întrucât oferă tuturor posibilitatea de a participa în societate, dar utilizarea tot mai frecventă a tehnicilor de data mining de către agențiile de informații tinde să conducă la dispariția graniței dintre supravegherea legitimă și supravegherea arbitrară în masă.”

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.3

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.24

După două săptămâni de negocieri intense, Conferința Mondială privind Telecomunicațiile Internaționale (WCIT) a adoptat o versiune revizuită a Regulamentelor privind Telecomunicațiile Internaționale (ITR), un tratat controversat care a fost văzut de mulți ca o încercare a Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor (UIT) și a statelor sale membre de a prelua controlul asupra Internetului.

Conferința a fost considerată drept un succes de către cele 89 de state membre ale UIT care au semnat tratatul revizuit. Între timp, alții au atras atenția asupra faptului că această conferință nu a reușit să genereze consensul statelor membre, astfel că 55 dintre acestea, inclusiv Canada, Statele Unite, Australia, Marea Britanie și alte câtva state europene, nu au semnat tratatul.

Ce s-a întâmplat, de fapt, în Dubai? În mod clar, punctul central al negocierilor l-a constituit întrebarea dacă Regulamentele ar urma să acopere și Internetul și chestiuni de politici publice referitoare la Internet. În pofida asigurărilor repetate ale Secretarului General al UIT, Dr Hamadoun Toure, referitoare la faptul că Regulamentele nu vizează Internetul sau guvernanța Internetului, a fost clar faptul că delegații s-au găndit la Internet în momentul în care au discutat despre Preambulul Regulamentelor și despre alte prevederi referitoare la spam și securitate.

După o săptămână de impas, lucrurile s-au oprit atunci când delegația Iranului a solicita un vot cu privire la includerea „dreptului statelor membre de a accesa servicii de telecomunicații internaționale” în Preambulul Regulamentelor. Propunerea a fost făcută în momentul în care delegațiile discutau despre includerea unui text referitor la drepturile omului în același Preambul. Amendamentul a fost adoptat cu 77 de voturi pentru, 33 împotrivă și 8 abțineri. Pentru multe state membre occidentale, acest moment a reprezentat punctul culminant, pe fondul îngrijorărilor referitoare la alte prevederi și la rezoluția controversată referitoarela Internet, inclusă într-un „pachet” propus de către Președintele WCIT, Mohamed Nasser Al Ghanim (Emiratele Arabe Unite).

Președintele a subliniat de mai multe ori faptul că respectivul „pachet” reprezenta un text de compromis, care avea scopul de a conduce la un „echilibru delicat” între diferitele interese. „Pachetul” introducea o referire la „obligațiile privind drepturile omului” în Preambului Regulamentelor, parțial cu scopul de a liniști îngrijorările referitoare la potențialele implicații negative pentru libertatea de exprimare și dreptul la viață privată care ar fi putut să apară ca rezultat al prevederilor privind securitatea și spamul. O altă clauză clarifica faptul că Regulamentele nu abordează chestiuni legate de conținut în ceea ce privește serviciile de telecomunicații internaționale.  

În data de 25 iulie 2012, Consiliul Uniunii Europene l-a numit pe Stravos Lambridinis, fost membru al Parlamentului European, ca Reprezentant Special UE pentru Drepturile Omului, ca urmare a propunerii înaintate de către Catherine Ashton, Înaltul Reprezentant UE pentru Politica Externă şi de Securitate.

Această numire vine în urma unor solicitări repetate ale Parlamentului European şi recomandării Comisiei pentru afaceri externe. În 24 mai 2012, Comisia pentru afaceri externe a solicitat Consiliului să numească un reprezentant special, de nivel înalt, pentru drepturile omului, care să aibă o reputaţie internaţională. Crearea acestei funcţii este în conformitate cu Planul de Acţiune şi Cadrul Strategic privind Drepturile Omului şi Democraţia adoptat la nivelul UE în 25 iunie 2012.

Lambridinis are o experienţă îndelungată în domeniile drepturile omului şi relaţii internaţionale. În trecut, a fost nominalizat preşedinte al Comisiei pentru drepturile omului din cadrul baroului Washington. A lucrat pentru Ministerul grec al afacerilor externe şi a devenit Ambasador al Republicii Elene. În 2006, a fost ales membru al Parlamentului European, în cadrul căruia a activat ca vice-preşedinte al Comisiei pentru libertăţi civile. În 2009, a fost ales vice-preşedinte al Parlamentului European. Între iunie şi noiembrie 2011, a fost ministru de externe al Greciei.

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.7

Pe 4 aprilie 2012, Comitetul de Miniștri al Consiliul Europei a adoptat două recomandări referitoare la protecția drepturilor omului, în special libertatea de exprimare, libertatea de asociere, accesul la informație și dreptul la viață privată în legătură cu motoarele de căutare și rețelele sociale online.

Prin aceste documente, Consiul Europei recomandă statelor membre să le solicite motoarelor de căutare să ofere mai multă transparență cu privire la modul în care este oferit accesul la informație, în special în ceea ce privește criteriile utilizate pentru a selecta, clasifica și îndepărta rezultatele căutărilor.

Consilul Europei solicită, de asemenea, respectarea drepturilor utilizatorilor în cazul prelucrării datelor cu caracter personal (în special în ceea ce privește modulele cookie, adresele IP și istoricul căutărilor efectuate de către utilizator), precum și “încurajarea furnizorilor de motoare de căutare să facă o diferență clară între rezultatele căutărilor și orice formă de comunicare comercială, publicitate sau rezultat sponsorizat, inclusiv oferte privind “propriul conținut””.

Într-un comunicat de presă publicat în data de 19 decembrie 2011, CSISAC – Consiliul Consultativ pentru Societate Informațională al Societății Civile (Civil Society Information Society Advisory Council), din care face parte și ApTI, a salutat Recomandarea privind principii pentru elaborarea de politici referitoare la Internet, adoptată de către Consiliul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) în 13 decembrie 2011. Recomandarea, prin care este reafirmat angajamentul OCDE față de un Internet liber, deschis și inclusiv, va contribui la promovarea drepturilor omului în mediul online.

Principiile incluse în această declarație abordează o gamă largă de chestiuni, printre care:  necesitatea consolidării eficienței protecției vieții private în mediul online, creșterea capacității de elaborare de politici bazate pe date concrete, asigurarea faptului că rețelele și serviciile de comunicaţii electronice în bandă largă (broadband) sunt dezvoltate în așa fel încât să asigure acoperire și utilizare națională, limitarea răspunderii intermediarilor Internet și reafirmarea necesității de a promova creativitatea și inovarea în mediul online.