Poziția noastră legată de procedura de informare pentru furnizorii de servicii intermediare a ANCOM

ANCOM a pus în dezbatere publică Procedura de informare pentru furnizorii de servicii intermediare, deadline-ul fiind stabilit pe 9 septembrie 2024. Am mai scris despre motivele pentru care considerăm înregistrarea obligatorie impusă de ANCOM pentru furnizorii de servicii intermediare este, în fapt, o obligație de înregistrare pentru zeci de mii de servicii.

Am trimis poziția noastră și am subliniat la final că este important ca ANCOM să organizeze o dezbatere publică, în care să invite mai mulți actori care ar putea fi impactați. Am recomandat instituției să facă pași proactivi în identificarea actorilor relevanți din toate domeniile și tipurile de sectoare (privat, public, academic, non-guvernamental) și nu doar să organizeze o discuție în prezenta formă a Consiliului Consultativ.

Redăm aici conținutul poziției noastre, trimisă către ANCOM pe 9 septembrie:

Pe parcursul acestui document termenul de DSA se referă la Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE.

În primul rând apreciem pozitiv faptul că ANCOM a luat în considerare observațiile ApTI cu privire la aspectele incluse în aceasta decizie. De asemenea, expunerea de motive pare mai bine argumentată și credem că poate merge într-o direcție în care să permită o reglementare care să nu ducă la o aplicare excesivă și inutilă cu aceasta “informare” (care este de facto o notificare).

Din păcate însă textul propus efectiv și anume “în măsura în care furnizorul pune la dispoziție infrastructura tehnică de stocare necesară furnizării serviciului” nu este în măsură să ofere claritatea necesară, având în vedere că:

• “Punere la dispoziție” este un text extrem de larg, care include orice fel de serviciu pus la dispoziție de furnizor - gratuit sau contra cost - și indiferent de modul cum furnizorul deține acea infrastructură hardware;
• “Infrastructura tehnică de stocare” poate însemna atât hardware, cât și software sau pur și simplu “un spațiu in Internet” unde este găzduit ceva.

Deci practic aceasta sintagmă nu limitează cu nimic spectrul furnizorilor care trebuie să notifice pentru că toți găzduitorii - chiar dacă aceste este un serviciu incidental, gratuit - vor intra în această categorie.

Înainte de a propune o formulare care sperăm să ajute, menționăm că atunci când am încercat sa găsim o formulare potrivită, inclusiv prin oameni din industrie - ne-am lovit și de problema înțelegerii scopului efectiv al acestei obligații și a definirii acestei categorii. Practic avem mai multe întrebări decât răspunsuri.

Deci a cui se notificarea se dorește de fapt? Și cum se justifică diferențierea între ele?

• Doar a furnizorilor de servicii de găzduire web, cloud computing - cei care vând aceste servicii b2b?
• Sau și a reseller-ilor serviciilor de găzduire?
• Dar dacă există un serviciu de găzduire de servere închiriate, care sunt proprietate altei firme?
• Și dacă găzduirea este gratuită?
• Și dacă găzduirea este practic parte a unui alt serviciu? (de ex Raspberry PI al unui elev la liceu, care își tine pe el o instanta publica de Fediverse cu 5 utilizatori?)
• De ce sunt autoritățile publice exceptate?

Mai mult, păstrarea categoriilor din Anexa originală - inclusiv “rețele sociale” “online marketplace” sau “video-sharing platforms” și, evident “altele” deja creează confuzie, câtă vreme majoritatea primelor 3 categorii de servicii de fapt nu sunt găzduitori “tradiționali”, iar majoritatea dintre ele cumpără serviciile de găzduire - probabil în regim de cloud. De ex. Unul din serviciile de găzduire comerciale este găzduire doar a contului de email - dar email-ul nu face parte din definiția serviciilor societății informaționale.

De asemenea, reiterăm că o astfel de obligație va exista exclusiv pentru furnizorii de servicii din România, care vor fi astfel discriminați (negativ) față de orice furnizor similar din alt stat al Uniunii Europene.

Doar dacă clarificăm întrebările de mai sus am putea ajunge la o concluzie cu privire la modul de formulare a textului, dar aceste ar putea fi de exemplu:

“furnizor de găzduire, în măsura în care furnizorul este proprietarul infrastructurii hardware de stocare necesară furnizării serviciului de găzduire, serviciu care este pus la dispoziție contra cost;"

sau

“furnizor de găzduire, în măsura în care acesta este obiectul principal de activitate al furnizorului, iar serviciu de găzduire este pus la dispoziție contra cost;"

sau

“furnizori de găzduire, care oferă servicii de găzduire contra cost. Sunt exceptați furnizorii unde activitatea de găzduire este o caracteristică minoră și/sau pur auxiliară a unui alt serviciu sau o funcție minoră a serviciului principal” (Notă - precizare preluată din definiția de
la art. 3 (i) din DSA);