Lărgirea interceptării comunicațiilor – introdusă pe șest de Guvern

Un nou articol (apărut din senin într-o lege care trebuia să reglementeze cu totul altceva) lărgește în mod nejustificat domeniul și spectrul interceptării comunicațiilor electronice, inclusiv a accesului la datele de trafic, date de conținut și la „conținutul comunicațiilor criptate tranzitate”.

Articolul a fost adăugat într-un proiect de lege adoptat de Guvernul Câțu cu doar 3 zile înainte de a fi demis de Parlament, iar proiectul a trecut de Camera Deputaților fără niciun amendament contrar.

Update 22.12.2021 - Împreună cu alte organizații, am trimis o scrisoare către grupurile parlamentare din Senat, în care cerem renunțarea la această adăugire (10^2) din propunerea de lege. De asemenea dacă doriți să semnați o petiție în mod individual colegii de la Declic au o petiție punctuală "FĂRĂ interceptări abuzive ale comunicărilor online".

I. Mega-plictis, ce să mai.

Doar întâmplarea face că ne-am uitat pe un text juridico-tehnic lung de 300 de pagini pe un text relativ plictisitor, chiar și pentru juriști obișnuiți cu domeniul telecom.

Proiectul de lege pentru transpunerea directivei UE 2018/1972 (Codul european al comunicațiilor), care de fapt înlocuiește alte 4 directive, este un mega-proiect legislativ care transpune măsuri în mare parte interesante doar pentru cei interesați de domeniul comunicațiilor electronice și de ce face ANCOM.

Ministerul Transporturilor și Comunicațiilor a avut proiectul în dezbatere publica încă din noiembrie 2020 (inclusiv cu o întâlnire online) și a inclus în el și alte reglementari de interes pentru același domeniu (ceva clarificări legea infrastructurii, serviciul My ANCOM) și i-au mai dat și un nume generic - „Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul comunicațiilor electronice și pentru stabilirea unor măsuri de facilitare a dezvoltării rețelelor de comunicații electronice”. Mega-plictis, ce să mai.

Deși directiva trebuia transpusă până pe 21 decembrie 2020, a zăcut undeva prin Guvern aproape un an până când a plecat USR din coaliție . Apoi, cu doar 3 zile înainte să fie demis (coincidență sau nu?!?), Guvernul Câțu îl adoptă dintr-o dată în ultima ședință de guvern. Pe urmă intră în circuitul parlamentar, iar la Camera Deputaților trece ca prin brânză și este adoptat pe 7 decembrie 2021. Mega-plictis, ce să mai.

II. Și diavolul e în 10^{^2}

Doar ca între varianta din dezbatere publică și cea adoptată de guvern apare o nouă adăugire în motivație numită „Schimbări legislative relevante pentru domeniul securităţii naţionale” (sic!), două definiții (scrise evident de persoane care nu au lucrat în domeniu, după formulările absolut improprii) și art 10² inserat într-o zonă care n-are nimic de a face cu subiectul celorlalte 299 de pagini:

Art.10^{^2}. — (1) Furnizorii de servicii de găzduire electronică cu resurse IP şi furnizorii de servicii de comunicaţii interpersonale care nu se bazează pe numere au obligaţia să sprijine organele de aplicare a legii şi organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, în limitele competenţelor acestora, pentru punerea în executare a metodelor de supraveghere tehnică ori a actelor de autorizare dispuse în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 51/1991 privind securitatea naţională, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv:

a) să permită interceptarea legală a comunicaţiilor, inclusiv să suporte costurile aferente;

b) să acorde accesul la conţinutul comunicaţiilor criptate tranzitate în reţelele proprii;

c) să furnizeze informaţiile reţinute sau stocate referitoare la date de trafic, date de identificare a abonaţilor sau clienţilor, modalităţi de plată şi istoricul accesărilor cu momentele de timp aferente;

d) să permită, în cazul furnizorilor de servicii de găzduire electronică cu resurse IP, accesul la propriile sisteme informatice, în vederea copierii sau extragerii datelor existente.

(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c) se aplică în mod corespunzător şi furnizorilor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice.

III. Cine sunt ăștia???

Pentru cei pierduți în textul ce pare un acrostih dar nu este, sa explicăm trei termeni:

„Furnizorii de servicii de găzduire electronică cu resurse IP” – sunt de fapt aceiași cu furnizorii de găzduire web (de fapt, deja reglementați în legea 365/2002), care oferă serviciile „pe teritoriul României” conform definiției nou inventate din art 4 alineatul (1), noul punct 9^{^5.}

„Serviciu de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere” – este ce se numea acum câțiva ani „mesagerie instatanee sau mesaje chat” și practic intra în categoria asta Skype, WhatsApp, Facebook Messanger, Signal, Wire, Telegram sau pentru cei mai nostalgici Yahoo Messanger, AIM, ICQ sau chiar IRC. Pentru o minte (sau altceva) mai creață, ar fi un serviciu de comunicații interpersonale care se integrează perfect în definiția imberbă din art 4 alineatul (1), noul punct 9^{^3} chiar și Chaturbate sau LiveJasmin. (ca să se clătească și ochiul lor, că să zic așa). Atenție, aceștia nu sunt doar cei care oferă serviciile „ pe teritoriul României”. (cuvânt cheie- indiciu: „tranzitat”)

„Organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale”- este aceiași terminologie vagă deja declarată neconstituțională în 2008 (și alte decizii). Oricum nimeni nu este în stare sa facă lista lor, cu atât mai mult cu privire la atribuțiile exacte, legea din 1991 find la fel de vagă și astăzi.

IV. Ce trebuie să facă???

Aspectele legate de interceptarea legală comunicațiilor, cu toate garanțiile de rigoare (ma rog, până la noi decizii de neconstituționalitate, eu zic ca decizia din 2016 e doar prima dintr-un șir dacă nu se rezolvă niște probleme de fond) sunt prevăzute de Codul de Procedură Penală (CPP). În mod logic, dacă ar fi vreo problemă sau este nevoie de actualizarea lor s-ar face tot printr-o modificare la acest cod. (indiciu: e o lege organică, greu de modificat).

Doar că dincolo de a impune obligații similare și unor alte categorii furnizori (care oricum, nu au legătura cu ANCOM) pe unde se plimbă în 2021 conținutul și legal, și ilegal. (poate de discutat, dar atunci ar trebui în CPP și nu pe șest), textul lărgește mult spectrul de acțiuni de interceptări și acces, pe care CPP nu le prevede. Mă opresc doar la 2 aici:

• „accesul la conţinutul comunicaţiilor criptate tranzitate în reţelele proprii;” nu există în CPP.

  Dincolo de faptul ca un furnizor (inclusiv cei de comunicații) ar trebui să își creeze un sistem de depistare a conținutului criptate tranzitat, eu cred că ținta sunt furnizorii care oferă astfel de servicii. Aici sunt 2 variante – fie vor conținutul decriptat direct de la furnizor sau pentru ca vor să spargă criptarea? (cât de legal, ilegal ar fi, este o altă discuție) , fie vor conținutul criptat pentru că vor să obțină/determine partea care are cheia de criptare să o dezvăluie cumva. Astea, ca și altele din același spectru ridică niște subiecte de privacy și security mult prea complexe pentru a le rezolva în 2 propoziții (dau însă 2 linkuri - Bugs in our Pockets: The Risks of Client-Side Scanning și un document leak-uit de la Comisie)

  Să nu mai zicem că textul Directivei de implementat zice exact pe dos – promovați criptarea, nu o subminați: „ar trebui promovată de exemplu utilizarea criptării, end-to-end dacă este cazul, și, dacă este necesar, criptarea ar trebui să fie obligatorie în conformitate cu principiile securității și protejării vieții private în mod implicit și din faza de proiectare”

• „să permită, în cazul furnizorilor de servicii de găzduire (...) accesul la propriile sisteme informatice, în vederea copierii sau extragerii datelor existente.”nu există în CPP.

  O terminologie la fel de vagă ca cea din defuncta lege a securității cibernetice (declarata neconstituțională în 2015) face ca să ai practic acces la orice conținut de pe orice server din România în condiții total neclare. (asta e demnă de capabilitățile NSA) Vrei acces la documentația unui jurnalist? Nu accesezi redacția, ci serviciul de găzduire al redacției. Oricum presa era la amenințări de „securitate națională”, nu? Capisci?

V. Deci: Încolonarea și înregistrarea

Ca să poată probabil să justifice cumva integrarea în această lege, propunerea normativă mai și creează o obligație de înregistrare a acestor noi furnizori la ANCOM, ceea ce contrazice flagrant legislația europeană în domeniu (în principal directiva e-commerce, implementată la noi prin legea 365/2002). Dar ce mai contează o obligație europeana, când e în joc „securitatea națională”? Important e că le putem impune să își creeze, pe costuri proprii, infrastructura de interceptare și când vine o hârtie de la „organ” să dea tot.

VI. Concluzie?

Dincolo de orice discuție pe fond, a propune astfel de soluții legislative de interceptare a comunicațiilor pe ușa din dos, evitând orice dezbatere publică nu este doar profund nedemocratică, dar chiar jignitoare la adresa unui popor exact într-un moment în care ar trebui să fie convins de același stat că îi vrea binele prin măsurile propuse, nu că de fapt sunt niște cobai, inclusiv pentru unele măsuri de supraveghere „semnate ca primarul.”

Sau cine știe poate se trezește Senatul, presa sau cetățenii să îi ia la niște întrebări – cine a propus, de fapt, textul? De ce acum? De ce aici? De ce acest text și nu altul? De ce nu în CPP? De ce nu s-a făcut vreo dezbatere publică?

PS: Am atașat la articol un document unde am OCR-izat textele relevante strecurate după dezbaterea publică, pentru a nu vă obliga să căutați în peste 900 de pagini cu imagini exact unde sunt textele cu pricina...