Scandalul de spionaj din SUA (PRISM)
Pe 7 iunie 2013, The Guardian şi Washington Post au făcut public un document datat 23 aprilie 2013, care oferă detalii despre unul dintre cele mai extinse programe de supraveghere ale NSA (Agenţia de Securitate Naţională a SUA), denumit Prism. Prin acest program, NSA are acces direct la serverele celor mai mari furnizori de servicii de internet din America şi colectează date relevante din computerele individuale. Prin „date relevante” includem: e-mailuri, convorbiri audio şi video online desfăşurate în timp real prin Yahoo Messenger sau Skype, conversaţii desfăşurate în chat-rooms, inclusiv pe Facebook, fişiere şi documente descărcate sau încărcate de pe şi pe internet şi chiar istoricul căutărilor, dacă NSA crede că are nevoie să ştie ce a căutat cineva pe internet într-o anumită perioadă. Într-un cuvânt, tot.
PRISM, programul care stă la baza scandalului, a fost autorizat în 2007 de președintele Bush, ca reacție la amenințările teroriste de după atacurile de la Wall Trade Center. Printre companiile vizate enumerăm Apple, Google, Facebook, Microsoft precum și alte mari companii de tehnologie. James Clapper precizează că programul nu vizează cetățeni americani, ci e gândit să colecteze informații importante pentru siguranța națională a SUA, însă de la cetățeni ai altor state, prezenți în afara SUA. Pe scurt, el a spus că acest program nu vizează niciun cetățean american, oriunde ar fi el. „Nu oferim nici unei organizații guvernamentale acces direct la serverele Facebook”, a declarat Joe Sullivan, director de securitate la Facebook. „Nu am auzit niciodată de PRISM”, a afirmat Steve Dowling, purtătorul de cuvant al Apple. Apple mai arată că protejarea datelor clienților săi a fost întotdeauna o prioritate și spune că în anumite informații nu pot fi accesate de autorități. Spre exemplu, conversațiile care au loc prin iMessage și FaceTime sunt criptate și nu pot fi citite și văzute decât de cei care poartă acea conversație. Google a dat o declaraţie potrivit căreia compania nu a construit nici un fel de “uşă din spate” virtuală care să permită accesul NSA, iar un reprezentant al Apple a declarat că n-a auzit în viaţa lui de Prism.
The New York Times notează că NSA și alte agenții guvernamentale recrutează oameni importanți de la companiile de tehnologie și îi angajează pentru a îmbunătăți modul în care agențiile culeg date și monitorizează comunicațiile. Guardian publică şi o hartă a celor mai fierbinţi locuri din lume sub aspectul interceptărilor (şi aici este vorba despre orice, de la convorbiri telefonice la e-mailurile şefilor de stat), colorată de la verde, cea mai puţină activitate de interceptare, la portocaliu şi roşu, cea mai intensă.
Viviane Reding, comisarul european pentru justiție declară într-un interviu recent referitor la protecția datelor cu caracter personal ca urmare a scandalului monitorizării traficului pe internet de către NSA că „noi legi și acorduri vor furniza reguli clare pentru un internet liber și posibilitatea fiecărui individ de a-și oferii datele cu caracter personal spre prelucrare sau nu”.Tot Reding, mai declară că din cauza acestor scandaluri de spionaj încrederea a scăzut dramatic iar economia digitală nu se mai poate dezvolta. Astfel, principala sarcină devine restabilirea echilibrului inițial.
În urma scandalului PRISM, UE și SUA au înființat un grup de experți în securitate națională, care s-a reunit pentru prima dată pe 8 iulie și care au discutat despre probleme legate de protecția datelor cu character personal și securitatea națională.
Personal consider că aducerea la cunostință publică a existenței acestui program nu numai că permite mobilizarea și deschide portițe pentru a începe o luptă împotriva celor care l-au implementat dar reprezintă și o nouă bătălie pe care societatea civilă o pornește în scopul protejării datelor cu caracter personal și implicit a vieții private și intimității fiecăruia. În secolul în care trăim, aceste lupte pentru protejarea intimității și vieții private datorită imixtiunilor statului sau altor persoane, au crescut exponențial fiind pe de-o parte un lucru bun prin prizma faptului că se conștientizează că dreptul la viață privată este un drept fundamental al omului ce trebuie respectat neîngrădit dar și un lucru negativ prin simplul fapt că astfel de imixtiuni există și ele se multiplică.
Articol de Graure Ionuț Alexandru - intern ApTI
Pentru mai multe detalii:
Add new comment