Navigarea pe Internet – o încălcare a dreptului de autor?

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 11.13

Încălcăm dreptul de autor atunci când folosim un browser Internet? Aceasta ar fi, pe scurt, întrebarea adresată Curții de Justiție a Uniunii Europene de către Curtea Supremă din Marea Britanie. În cazul judecat de către Curtea Supremă (Public Relations Consultants Association v The Newspaper Licensing Agency Ltd & Ors) se pune problema dacă simpla vizualizare a unui material protejat prin drept de autor, pe un site web, prin intermediul unui browser Internet, reprezintă o încălcare a dreptului de autor.

Acesta este un alt caz privind dreptul de autor adus în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, în care deținătorii de drepturi încearcă să restricționeze aplicarea excepțiilor și limitărilor dreptului de autor recunoscute în Directiva privind dreptul de autor din 2001.

Public Relations Consultant Association Ltd furnizează clienților un serviciu de monitorizare media, utilizând serviciile grupului Meltwater, al cărui software identifică în mod automat știri relevante. Cazul vizează un apel împotriva deciziei potrivit căreia clienții Asociației au nevoie de o licență pentru a vizualiza serviciul de monitorizare media.

Meltwater deține o licență pentru accesarea materialului reclamantului (Newspaper Licensing Agency Ltd). Problema care se pune aici este dacă utilizatorii serviciului au încălcat dreptul de autor atunci când au accesat, prin intermediul unui browser web, materialul protejat prin drepturi de autor. Pentru a putea vizualiza orice conținut web, o copie „cache” a documentului este creată în mod automat, iar reclamantul susține că această copiere „neautorizată” ar putea încălca dreptul de autor.

Potrivit Curții Supreme, în timpul navigării pe Internet (folosirea unui browser web) sunt create copii temporare care sunt acoperite de excepțiile stabilite în art.5.1 al Directivei 2001/29/CE și nu reprezintă o încălcare a dreptului de autor. Copiile „cache” sunt stocate automat în momentul navigării și șterse automat după o anumită perioadă de timp, asociată cu utilizarea browser-ului, și nu depind de o intervenție umană. Curtea Supremă consideră că excepția se aplică în cazul copiilor realizate cu unicul scop de a permite utilizarea legală și include și navigarea pe Internet. Curtea consideră pe bună dreptate că ar fi inacceptabil să se considere că milioane de utilizatori de Internet încalcă dreptul de autor prin simpla accesare a unei pagini web care conține materiale protejate prin drept de autor.

Curtea a decis, totuși, să se adreseze Curții de Justiție a Uniunii Europene, având în vedere dimensiunea transnațională a acestei chestiuni, care ar putea avea impact asupra utilizatorilor de Internet din întreaga Uniune Europeană.

Întrebarea care se află în spatele acestui caz este dacă utilizatorii ar trebui sau nu să plătească o licență pentru a accesa materiale protejate prin drept de autor și care sunt disponibile online în mod legal. Există o tendință recentă – așa cum o demonstrează și discuțiile referitoare la proiectul „Licences for Europe” - de a soluționa gravele probleme generate de lipsa unei armonizări a excepțiilor și limitărilor dreptului de autor prin simpla licențiere a utilizărilor speciale, chiar dacă aceste utilizări ar putea fi exceptate. În cazul prezentat, întrebarea mai largă este cum s-ar putea justifica solicitarea unei licențe pentru o acțiune reprezentând o simplă reproducere care este tranzitorie și incidentală și care este esențială pentru a permite navigarea web a conținutului legal?

(Articol de  Marie Humeau - EDRi)

Licenţă: Creative Commons Atribuire 3.0