Despre propunerile ETNO pentru Conferinţa Mondială privind Telecomunicaţiile Internaţionale

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 10.19

Multe critici au fost aduse propunerilor formulate de către ETNO (Asociaţia Operatorilor Europeni de Reţele de Telecomunicaţii) pentru Conferinţa Mondială privind Telecomunicaţiile Internaţionale (World Conference on International Telecommunications - WCIT), considerându-se că acestea vor afecta în mod semnificativ neutralitatea Internetului. Aceste critici nu sunt însă în întregime corecte – pentru că propunerile ETNO sunt mult mai rele decât atât. Acceptarea lor ar însemna eliminarea oricărei inovaţii şi concurenţe din reţele Internet globale. În acest caz, am putea spune adio Internetului.

Conceptul ETNO pare destul de prietenos şi chiar puţin ezoteric: “expeditorul plăteşte (sending party pays)”. Abordarea pare corectă, până în momentul în care înţelegi că expeditorul deja plăteşte. “Expeditorul plăteşte” este principiul de bază al comunicaţiilor mobile, iar rezultatul aplicării acestui principiu constă în faptul că 10 de miliarde de euro sunt irosite anual de către cetăţeni pe tarife netransparente, nejustificate şi, adesea, nejustificabile. După ani de acţiuni de reglamentare, cele mai stringente probleme au fost în cele din urmă soluţionate la nivel european.

Şi, în cazul în care nu aţi observat: în comunicaţiile Internet, destinatarul plăteşte de asemenea; şi a plătit întotdeauna. Fiecare utilizator de Internet se conectează, folosind serviciile unui anumit ISP-ist local, şi plăteşte pentru a beneficia de acces la reţea. Cu alte cuvinte, în spatele acestor “noi” propuneri se află, de fapt, politici eşuate ale foştilor operatori monopolişti, care caută probabil cu disperare să găsească un model de business care să le aducă profit fără investiţii. Şi care să semene, cât mai mult posibil, cu modelul sistemelor de telefonie analogă.

În 2008, după mai bine de un deceniu de liberalizare, calculele efectuate de căţre Grupul Utilizatorilor de Telecomunicaţii Internaţionale arătau că cetăţenii europeni iroseau 10 miliarde de euro anual pe tarife de terminare în reţele mobile. Pare surprinzător faptul că acest lucru s-a putut întâmpla într-o piaţă liberalizată, dar există un motiv bun – în general, tarifele de terminare reacţionează la concurenţă aşa cum un virus resistent la medicamente reacţionează la antibiotice: cu indiferenţă.

ETNO încearcă să afişeze o abordare modernă şi pretinde că utilizatorii de Internet au nevoie de calitate a serviciilor (QoS – quality of service). Însă nu există calcule economice care să vină în susţinerea acestei abordări; de fapt, utilizatorii ştiu că Internetul este accesibil ca preţ pentru că nu există o garanţie a calităţii serviciilor. Şi, surprinzător pentru  ETNO, utilizatorilor pare să le placă acest lucru. Internetul se bucură de succes tocmai pentru că principiile “end to end” şi “neutralitatea Internetului”  ii menţin caracterul deschis şi concurenţial. Alterarea acestui element esenţial ce a stat la baza succesului global al Internetului, în scopul identificării unui model de business care să conducă la creşterea profitului unui număr limitat de companii pare a fi o acţiune cel puţin nesăbuită.

Propunerile ETNO nu sunt altceva decâţ o încercare nesăbuită de alterare a modului în care Internetul global funcţionează astăzi. Criticii ETNO un înţeleg cât de rele sunt, în realitate, aceste propuneri.

(Articol de Dimitar Ganchev, Internet Society – Bulgaria şi Joe McNamee, EDRi)

Licenţă: Creative Commons Atribuire 3.0