Curtea de Justiţie a Uniunii Europene decide în favoarea furnizorilor de servicii de găzduire în problema filtrării

SABAM (Société Belge des Auteurs, Compositeurs et Editeurs), societatea belgiană care colectează remunerațiile cuvenite autorilor de opere muzicale, este din nou în centrul atenției. La câteva luni de la cazul Scarlet/Sabam, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțato nouă decizie referitoare la legalitatea sistemelor de filtrare pe Internet, de data aceasta cu privire la filtrarea conținutului găzduit la nivelul serviciilor web.

 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis astăzi că un furnizor de servicii de găzduire nu poate fi constrâns să instituie un sistem de filtrare general, care să-i vizeze pe toți utilizatorii săi, pentru a preveni utilizarea ilicită a operelor muzicale și audiovizuale, întrucât instanța națională care ar impune o asemenea obligaţie nu ar respecta cerința de a asigura un just echilibru între dreptul de proprietate intelectuală, pe de o parte, și libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de a primi și de a transmite informații, pe de altă parte.

SABAM a acționat în instanță rețeaua socială Netlog, solicitând ca aceasta, în calitate de furnizor de servicii de găzduire, să fie considerată responsabilă pentru încălcările  de drept de autor comise de către membrii săi belgieni (în jur de două milioane de utilizatori) pe site-ul său, dacă nu implementează măsuri de filtrare și de eliminare de conținut la nivelul serviciilor furnizate.

SABAM a dorit ca furnizorul de servicii de găzduire să filtreze și să blocheze conținutul potențial ilegal găzduit la nivelul serviciilor sale. O rețea socială este un set de instrumente de comunicare online care permite crearea și schimbul de conținut generat de către utilizatori. Netlog este o platformă online care le permite membrilor săi să-și creeze propriile pagini web care să conțină un blog, imagini, liste de redare, fișiere video. .. fiind astfel considerată rețea socială și furnizor de servicii de găzduire. SABAM a solicitat Curții belgiene să impună plata unei amenzi de 1000 euro/zi în cazul nerespectării ordinului judecătoresc. O mare parte din conținutul generat de către utilizatori re-folosește materiale protejate de drepturi de autor pentru realizarea de noi creații, ceea ce face ca stabilirea caracterului legal să fie atât dificilă, cât și nepotrivită pentru sistemele de filtrare automată.

În data de 10 iulie 2010, Curtea de Primă Instanță din Bruxelles a respins cererea referitoare la plata amenzii și a transmis Curții de Justiție a UE următoarea întrebare: poate un judecător național să emită un ordin prin care să solicite unui furnizor de servicii de găzduire să filtreze cea mai mare parte a informației găzduite pe serverele sale în scopul identificării fișierelor muzicale care conțin opere muzicale, cinematografice sau audio-vizuale, și ulterior, să blocheze schimbul de fișiere în respectivele cazuri? Ordinul judecătoresc solicitat de către SABAM îi viza pe toți clienții Netlog, in abstracto, ca măsură preventivă.

Curtea a decis astăzi că o astfel de măsură contravine legislației europene. Caracterul larg și general al unui astfel de ordin judecătoresc încalcă libertatea de comunicare și libertatea de a desfășura o activitate comercială. Măsurile de filtrare pot avea și implicații serioase asupra vieți private a utilizatorilor de Internet, mai ales dacă informațiile pe care aceștia le încarcă nu sunt distribuite public.

Această decizie reprezintă o nouă victorie pentru libertățile fundamentale?

Da.

Într-un climat politic în care caracteristicile de bază ale Internetului, așa cum îl știm astăzi, sunt în joc, decizia judecătorilor europeni atrage din nou atenția asupra importanței evitării supraîncărcării instrumentelor de comunicare cu tehnologii restrictive. Acest lucru este crucial  pentru protecția drepturilor omului pe Internet, precum și a importanței economice a acestuia.

Pentru a doua oară în decurs de câteva luni, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a subliniat importanța unui Internet deschis și liber, care respectă libertățile fundamentale, precum libertatea de comunicare, viața privată și libertatea de a desfășura activități economice.

Care este diferența între cazul Scarlet și decizia Netlog?

Întrebările adresate Curții europene au fost similare în ambele cazuri, cu excepția faptului că decizia Netlog vizează în mod specific situația furnizorilor de servicii de găzduire, în timp ce cazul Scarlet se referea la furnizori de servicii de acces la Internet.

Conform Directivei privind comerțul electronic, un furnizor de servicii de găzduire este un furnizor de servicii ale societății informaționale, ale cărui servicii constau în stocarea informației furnizate de către destinatarul serviciului. [1] În cazul Scarlet era vizat un furnizor de servicii de acces, fiind vorba despre o „simplă transmitere” (un serviciu constând în transmiterea într-o rețea de comunicații) în limbajul Directivei privind comerțul electronic.

SABAM a solicitat implementarea de  măsuri de filtrare la scară largă și pe durată nedeterminată a conținutului stocat la nivelul serviciilor online. În cazul Scarlet era vorba despre supravegherea circulației conținutului pe Internet.

Pe ce și-a bazat Curtea decizia?

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reutilizat testul folosit în cazul Scarlet/SABAM (C-70/10) și și-a bazat decizia în special pe Carta Drepturilor Fundamentale.

Judecătorii Curții au luat în considerare toate drepturile fundamentale care ar putea fi afectate de un ordin judecătoresc prin care se solicită acțiuni de monitorizare nelimitată de către furnizori de servicii de găzduire..

Decizia creează un echilibru între libertatea de comunicare, libertatea de a desfășura activități economice și dreptul la viață privată, pe de o parte, și protecția proprietății intelectuale, pe de altă parte, ajungând la concluzia că libertățile comerciale ale furnizorilor de servicii de găzduire și interesele  întregii societății nu pot fi mai importante decât interesele unei părți a industriei (deținătorii de drepturi de proprietate intelectuală).

Implicarea autorităților judecătorești în acest test este importantă pentru o evaluare corectă și imparțială. Este cea mai bună soluție pentru garantarea unei aplicări corecte a măsurilor de protecție.  După cum declara Raportorul Special ONU pentru libertate de exprimare în raportul său de anul trecut, „intermediarii, ca entități private, nu  sunt cei mai potriviți pentru a stabili dacă un anumit conținut este ilegal, acest lucru necesitând o analiză atentă și echilibrată a intereselor competitive, precum și luarea în considerare a argumentelor aduse în apărarea presupușilor contravenienți.”[2]

Existența unui proces echitabil este importantă nu doar pentru cetățeni, ci și pentru mediul de afaceri, astfel încât acesta să poată evolua într-un mediu prietenos și concurențial.

Ce schimbări va aduce această decizie pentru furnizorii de servicii de găzduire?

Situația furnizorilor de servicii de găzduire rămâne aceeași. Nu vor fi obligați să monitorizeze, să filtreze sau să blocheze conținut despre care se presupune că ar încălca drepturi de autor.

Însă acest lucru nu înseamnă că furnizorii de servicii de găzduire nu vor avea absolut nicio responsabilitate. Ei pot fi responsabili pentru conținutul ilegal pe care îl găzduiesc dacă au cunoștință despre existența acestui conținut la nivelul serviciilor furnizate și dacă nu acționează rapid pentru îndepărtarea acestuia.

Ce consecințe va avea această decizie asupra Internetului?

Principiul libertății de comunicare pe Internet a fost în pericol. Decizia în acest caz reprezintă o veste bună pentru toți cei care apără și susțin libertatea de comunicare,  protejând, în același timp,  impactul economic și social al unui Internet deschis, liber și neutru.

Care este semnificația acestei decizii în contextul propunerilor de tipul ACTA sau revizuirea Directivei privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală?

Decizia Curții a sublinat importanța statului de drept. Acționarea în cadrul statului de drept asigură respectarea unor garanții importante. Acestea ar dispărea, sau, cel mai puțin probabil, ar fi cu greu respectate dacă aplicarea prevederilor legale ar fi lăsată în sarcina companiilor private, care să acționeze prin intermediul unor mecanisme de cooperare.

Aplicarea legii de către entități private subminează statul de drept, dar tendința actuală este de a acorda tot mai multă atenție  „cooperării industriei”, în absența unor garanții adecvate. Astfel de sisteme sunt vizate prin ACTA (Acordul comercial împotriva contrafacerii) și prin revizuirea Directivei privind aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală.

Care este semnificația acestei decizii la nivel internațional, din perspectiva libertății de comunicare?

Întrucât Europa este percepută în mod tradițional ca exemplu pentru libertățile fundamentale, în special libertatea de exprimare, existența unei decizii care să protejeze libertatea de comunicare și libertatea de exprimare este importantă.

[1] Art.14 al Directivei 200/31/CE

[2]  Raport privind promovarea și protecția dreptului la libertatate de exprimare și de opinie, Raportorul Special ONU pentru Libertate de Exprimare