Documente referitoare la “graniţa Schengen virtuală” a Europei

Articol preluat de pe site-ul EDRi

Consiliul Uniunii Europene a făcut publică prezentarea referitoare la “graniţa Schengen virtuală” – propunerea de creare a unui “zid chinezesc” în jurul Internetului în Europa, discutată de către Consiliu în februarie.

Atât din prezentare, precum şi din scrisoarea însoţitoare, reies următoarele:

• Este clar faptul că se intenţionează utilizarea  problemelor referitoare la abuzurile asupra copiilor ca argument în vederea obţinerii de susţinere politică pentru acest proces. “Acesta este doar primul pas spre blocarea conţinutului cu caracter pedofil din cadrul Uniunii Europene (…) este posibil ca în viitor să fie extinsă cooperarea în cadrul procesului de blocare prin includerea altor tipuri de infracţiuni.”
• Deşi prezentarea are logo-ul Preşedinţiei ungare, “nu reflectă opinia oficială a Consiliului, a Secretariatului General sau a Preşedinţiei”.
• Deşi “expertul” care a susţinut prezentarea a fost invitat de către Preşedinţia ungară, iar din audienţă au făcut parte cele 27 de state membre şi Comisia Europeană, numele expertului nu a fost făcut public, aparent din raţiuni de protecţie a vieţii private.
• Din prezentare reiese clar faptul că acel conţinut care urmează să fie blocat poate fi suficient de banal astfel încât să nu fie ilegal în ţara în care materialul este găzduit.
• Deşi nu există nicio dovadă care să confirme acest lucru, se afirmă că blocarea materialelor care prezintă abuzuri asupra copiilor “funcţionează” în Italia.
• În prezentare se face referire la un proces de blocare existent în Italia, care face ca materialul să fie nedisponibil, deşi o astfel de afirmaţie nu poate fi adevărată, dat fiind faptul că blocarea la nivel de DNS poate fi uşor evitată/depăşită.
• Furnizorii de acces la Internet vor deveni “puncte virtuale de trecere a graniţei”.

Un aspect interesant, care evidenţiază pericolele inerente măsurilor de blocare, este legat de faptul că niciodată nu se vorbeşte despre acţiunile de urmărire în instanţă a infractorilor, nici măcar atunci când conţinutul este găzduit la nivelul Uniunii Europene. Apare, astfel, o întrebare evidentă: de când autorităţile responsabile cu aplicarea legii au făcut o prioritate din eliminarea dovezilor infracţiunilor săvârşite, scăpând astfel din vedere investigarea infracţiunilor şi salvarea victimelor?

Chiar dacă Preşedinţia ungară afirmă că acest “zid chinezesc” virtual nu este, formal, o politică a sa sau a Consiliului, realitatea este că această propunere se încadrează foarte bine în contextul Platformei UE pentru criminalitate cibernetică, propusă de către Preşedinţia franceză în 2008.

Date fiind propunerile şi discuţiile referitoare la blocarea Internetului în contextul abuzurilor împotriva copiilor, pariurilor, drepturilor de autor şi medicamentelor contrafăcute, nu este deloc suprinzător faptul că la nivelul Consiliului de Miniştri se discută în prezent despre un “mare firewall al Europei” pentru lista în continuă creştere a conţinutului în cazul căruia se doreşte restricţionarea accesului.

Licenţă: Creative Commons Atribuire 3.0