Cine va plăti infrastructura pentru internet de mare viteză?

Mulțumim pentru acest articol despre facturile scadente pentru accesul Europei la "satul global" lui Cezar, intern ApTI.

A. Accesul la internet în lumea post-pandemică: o necesitate esențială pentru toți

Într-o societate post-pandemică, accesul la internet a devenit pentru toți o nevoie esențială. Fie că depinzi de o conexiune stabilă pentru muncă de acasă sau ai nevoie de o cale de a comunica cu familie, prieteni și asociați aflați la mii de kilometri distanța, lipsa internetului este acum o situație de neconceput pentru miliarde de oameni de pe tot globul.

În 2010, mai puțin de 30% din populația lumii folosea internetul. Șase ani mai târziu, cifra a ajuns la 43%. La sfârșitul anului 2020, când pandemia abia începuse, peste 60% dintre locuitorii planetei foloseau internetul. Ceea ce a părut la început o creștere progresivă a numărului de utilizatori a tehnologiei, s-a transformat între timp într-o creștere exponențială. Astăzi, după ce pandemia a dus la o explozie fără precedent în popularitatea muncii remote, comerțului digital, serviciilor de curierat și formelor digitale de entertainment, rata de adopție a internetului poate fi doar neașteptat de mare.

Datorită unor inovații tehnologice, precum standardul 5G pentru conexiuni mobile (ce facilitează accesul la internet rapid la un preț rezonabil în zone urbane cu densitate ridicată a populației) și internetul prin fibră optică (ce permite creșterea numărului de utilizatori fără investiții suplimentare în infrastructură după racordarea unei locații și viteze simetrice de încărcare și descărcare, atât de importante într-o lume în care atât producția, cât și consumul, de conținut online sunt democratizate), companiile de telecomunicații, responsabile pentru facilitarea accesului la internet celor peste 4.6 miliarde de locuitori ai comunității digitale globale, au reușit până acum să țină pasul cu numărul de utilizatori aflat în creștere constantă. Cu toate acestea, prețul construcției infrastructurii necesare implementării acestor tehnologii nu seste tocmai neglijabil. Folosind declarațiile financiare anuale consolidate ale Orange și aproximări ale numărului de clienți pe care compania îi deservește, putem estima conservator că investițiile anuale în infrastructură ale tuturor companiilor de telecomunicații europene însumează între 33 și 34 miliarde de EUR anual (aproximativ 2% din PIB-ul UE).

B. Taxarea platformelor online pentru finanțarea infrastructurii de telecomunicații

Nu este de mirare, prin urmare, faptul că grupurile de lobby asociate cu companiile de telecomunicații europene, precum Asociația Europeană a Operatorilor de Rețele de Telecomunicații (ETNO), lucrează din greu la maximizarea profiturilor acestor companii prin externalizarea acestor costuri. Începând cu 2012, acestea propun diferitor organizații europene reglementarea împărțirii costurilor noii infrastructuri cu marile platforme online, entități comerciale care se folosesc de infrastructura internetului pentru a livra cantități mari de conținut unui public aflat în constantă creștere- folosind o bună parte din lățimea de bandă disponibilă clienților companiilor de telecomunicații și obținând un profit decent în proces.

Este important de subliniat faptul că Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a respins în trecut fără echivoc propunerea, iar Corpul Autorităților Europene de Reglementare pentru Comunicații Electronice (BEREC) a investigat în mod extensiv fezabilitatea soluției pentru piața europeană în numeroase ocazii, la propunerea ETNO, și a respins de fiecare dată prompt propunerea ca fiind injustă, inutilă și nepracticabilă. Este la fel de important de subliniat faptul că investițiile în infrastructură sunt extrem de lucrative pentru companiile de telecomunicații pe termen lung și reprezintă un activ deosebit de sigur pentru acestea în contextul volatilității ridicate a piețelor financiare în ultimele decenii. Odată instalată, infrastructura de internet produce pentru acestea o sursă stabilă de venit din partea numărului de utilizatori aflat în continuă creștere.

La sfârșitul lunii trecute, tot la presiunea ETNO, Uniunea Europeană a lansat o nouă consultare privind la cine ar trebui să suporte prețul ridicat ale investițiilor necesare menținerii capacității rețelelor noastre de telecomunicații de a deservii un număr de utilizatori în continuă creștere. Thierry Breton, în trecut personal managerial de cel mai înalt nivel pentru Orange, iar acum oficialul Comisiei Europene responsabil pentru politici digitale și inițiatorul consultării publice, propune taxarea platformelor online responsabile de cea mai bună parte din traficul nostru zilnic, precum Netflix, Meta, Amazon și Google, în funcție de volumul de date folosit de utilizatorii lor și alocarea acestor sume companiilor de telecomunicații pentru în scopul finanțării noii infrastructuri.

Cu toate că soluția propusă Comisiei Europene poate reprezinta o schimbare în modelul de plată pentru servicii de internet extrem de favorabilă companiilor de telecomunicații, Breton susține că nu ține partea acestora în ceea ce presa de specialitate descrie ca "un război" pentru redistribuirea profiturilor obținute din satisfacerea nevoilor numărului de utilizatori de internet aflat în constantă creștere. „Pentru mine, adevărata provocare constă în a ne asigura că până în 2030, concetățenii și afacerile noastre de pe străzile din UE (...) au acces la o conexiune Gigabit rapidă, fiabilă și cu o capacitate mare de transfer de date.”, susține oficialul european.

C. Neutralitatea netului vs. Costurile infrastructurii de telecomunicații: O dilemă europeană

Apetitul nemărginit pentru acces facil la internet de marie viteză a civilizației noastre este depășit poate în intensitate doar de nevoia ei crescândă de noi surse energetice. Demersul de a asigura tuturor cetățenilor europeni o conexiune rapidă și stabilă la satul global este deosebit de important. Însă, uneori, efectele colaterale ale acestui demers pot fi inacceptabile. Pierderea neutralității netului este una dintre acestea.

Aceasta este dilema cu care se confruntă acum activiști, organizații și oameni simpli din toată Europa, în contextul în care o altă organizație europeană se joacă cu ideea descărcării unei părți din costurile infrastructurii de telecomunicații asupra marilor platforme online responsabile de majoritatea traficului nostru zilnic. O scrisoare deschisă adresată oficialilor UE, semnată de 34 de ONG-uri din 17 țări, inclusiv de ApTI, avertiza încă de vara anului 2022 că o astfel de soluție ar submina și ar intra în conflict cu protecțiile fundamentale ale neutralității internetului din Uniunea Europeană, când ideea a fost readusă în discuție. Cele 34 de organizații susțin că soluția ar dezavantaja operatorii de telecomunicații mici, cărora le lipsesc resursele de a negocia compensații juste cu marile platforme online în schimbul accesului la utilizatorii lor, și ar permite marilor operatori să obțină de la aceste platforme prețuri de monopol pentru același serviciu.

Principiul „expeditorul plătește”, propus ca soluție pentru democratizarea costurilor imense ale investițiilor noi în infrastructură suportate acum exclusiv de operatorii de telecomunicații, avantajează enorm aceste companii. Dacă principiul ar fi aplicat modelului de plată pentru servicii de internet, companiile de telecomunicații ar putea percepe prețuri de monopol platformelor online care doresc să ajungă la clienții lor, iar cele din urmă ar fi nevoite să plătească- riscând altfel pierderea unei porțiuni importante din utilizatorii lor. 

Trebuie amintit faptul că nu există nici o garanție că fondurile astfel obținute de operatorii de telecomunicații vor fi folosite pentru dezvoltarea infrastructurii de care beneficiem cu toții. Mai mult, acest model de plată a fost deja implementat în cadrul legislativ responsabil de prețurile exorbitante pe care clienții companiilor de telecomunicații le plătesc pentru apelurile telefonice internaționale. Când expeditorul datelor plătește, iar furnizorii serviciilor de telecomunicații au control asupra accesului la proprii clienți, aceștia vor percepe invariabil tarife uriașe pentru privilegiul de a media transferul de date către consumatori, fie că negociază cu alte companii de telecomunicații sau cu platforme online.

Pe de altă parte, așa cum amintește și scrisoarea deschisă, este ironic faptul că acum ceva timp Curtea Europeană de Justiție a interzis practica companiilor mari de telecomunicații de a-și încuraja clienții să folosească date mobile pentru a accesa platforme online mari, precum Facebook și Whatsapp, prin neincluderea acelui trafic în volumul de date al abonaților lor. „Acum, acestea se întorc și spun că datele vor încetinii, congestiona și distruge rețelele lor. Nu se poate să fie și una și alta”, remarcă autorii scrisorii.

D. Accesul la internet - o necesitate esențială pentru societatea modernă

Într-o lume în care internetul este considerat un serviciu esențial pentru viața de zi cu zi, problema costurilor mari ale construcției infrastructurii necesare evitării dezastruosului scenariu în care internetul devine inaccesibil pentru o bună parte din baza sa de utilizatori aflată în continuă expansiune rămâne una centrală.

Deși operatorii de telecomunicații încearcă să mențină ritmul cu cererea constantă pentru conexiuni rapide și stabile, costurile inițiale sunt adesea prea mari pentru a fi suportate de companiile telecom mici, iar competitorii lor par perfect dispuși să asiste de la o distanță sigură în timp ce acestea eșuează în a asigura conexiuni fiabile tuturor clienților lor (cu costuri imense în productivitate pierdută pentru aceștia) pentru ca, ulterior, să le ia locul.

Este esențial să ne amintim că această luptă pentru infrastructură este una critică pentru viitorul societății noastre. Fără o infrastructură adecvată, ne putem aștepta la un viitor în care accesul la informații și comunicare este limitat, iar progresul tehnologic este încetinit. Cu toate că costurile inițiale ale dezvoltării infrastructurii sunt ridicate, beneficiile pe termen lung sunt incontestabile. Prin urmare, este important ca operatorii de telecomunicații, guvernele și societatea în ansamblul său să colaboreze pentru a face investițiile necesare în infrastructura de telecomunicații și a asigura astfel un viitor mai bun pentru toți.

În timp ce unele grupuri de lobby susțin că înaintarea facturilor societății noastre interconectate platformelor online este soluția optimă pentru acest impediment, alții cred că este responsabilitatea guvernelor lumii să se asigure că toți locuitorii planetei au acces la o conexiune rapidă, fiabilă și cu o capacitate mare de transfer de date, indiferent de costuri. Este important de notat faptul că această bătălie pentru a decide cine primește nota de plată pentru infrastructură nu se dă doar în Europa, ci și în restul lumii- și am face bine să fim atenți la rezultatele acestor experimente. Guvernul SUA, spre exemplu, subvenvenționează accesul la internet pentru populații dezavantajate de ani buni. Cu toate acestea, criticii susțin că aceste investiții nu au fost realizate în întregime, iar mai mult de 14 milioane de americani încă nu au acces la internet de mare viteză, conform datelor din 2021.

Cu toate că soluția propusă de Thierry Breton nu este practicabilă, cu toate că este pe cale de a fi propusă ca soluție de politică europeană, trebuie sa amintim ca există și alte alternative. Naționalizarea sau subvenționarea parțială a infrastructurii de internet  (practică deja implementată în unele state pentru populații dezavantajate) se află printre acestea. Aceste alternative sunt discutate deja de ani buni în satul global, fiind prezentate ca o soluție pentru a garanta accesul la internet pentru toți utilizatorii acestuia. Este important să ne amintim, totuși, că există și riscuri asociate cu naționalizarea completă sau cu implementarea unei scheme de subvenționare a infrastructurii de internet, cum ar fi o posibilă lipsă de inovație și eficiență, precum și riscuri politice privind control asupra fluxului de informații.

MINITEL-ul francez, spre exemplu, a fost un precursor al internetului modern, oferind utilizatorilor o gamă de servicii online, cum ar fi e-mail, chat și cumpărături online. Cu toate acestea, sistemul a eșuat în cele din urmă din cauza unui amestec de factori, inclusiv tehnologie învechită, lipsa inovației datorate în parte lipsei de competiție domestică pentru asigurarea accesului la serviciul întreținut de compania de telecomunicații de stat franceză și concurența din partea internetului deschis. Succesul implementării acestor alternative este dependent de capacitatea noastră de a prevedea și aborda problemele asociate cu lipsa de concurență ca urmare a intervenției statale.

Având în vedere importanța deosebită a internetului în lumea noastră contemporană, este esențial să garantăm accesul tuturor oamenilor la această resursă vitală. Internetul a încetat demult a fi un lux. În al treilea deceniu al secolului 21, acesta a devenit o necesitate de bază. Cu cât acceptăm mai rapid faptul că accesul la internet reprezintă un drept fundamental pentru concetățenii noștri, indiferent unde locuiesc, cu atât vom avea mai multe șanse să evităm catastrofa eșecului asigurării accesului la internet tuturor oamenilor care depind de acesta- o catastrofă ce așteaptă civilizația noastră digitală chiar după linia orizontului, mereu răbdătoare.

Consultarea publică inițiată de Comisia Europeană a început pe 23 februarie 2023 și e încă în desfășurare, urmând să se închidă pe data de 19 mai. Fie că reprezinți o organizație sau ești doar un simplu cetățean european, ești liber să contribui cu propria opinie la dezbaterea asupra proiectului legislativ. Comisia Europeană a publicat un chestionar pe site-ul său oficial pentru a facilita acest demers.

ApTI subscrie prinicipiilor neutralității netului și crede că internetul trebuie să fie liber și accesibil pentru toți, indiferent de costul depășirii obstacolelor care stau în calea adoptării tehnologiei în colțurile lumii încă neincluse în lumea digitală.