Consiliul Uniunii Europene abordează problema neutralităţii Internetului

Articol preluat din Newsletter-ul EDRi 9.15

Consiliul Uniunii Europene a publicat, în 15 iulie, un proiect de declaraţie politică privind neutralitatea Internetului (“Council Conclusions on Net Neutrality”), în care subliniază necesitatea menţinerii caracterului deschis şi neutru al Internetului, precum şi consacrării principiului neutralităţii Internetului ca “obiectiv politic”.

Deşi, la o primă vedere, documentul pare – şi este – pozitiv, referirea la “comunicaţii în bandă largă accesibile şi sigure şi o gamă largă şi variată de servicii şi conţinut” ca “obiectiv politic important” creează însă impresia că neutralitatea Internetului este mai degrabă o prioritate secundară. Pe scurt, Consiliul îşi arată dorinţa de a include conceptul de “neutralitate a Internetului” în activităţi de reglementare ulterioare, fără să fie însă suficient de clar cu privire la statutul pe care acest “obiectiv politic” îl are în cadrul politicilor sale în domeniul comunicaţiilor.

Cu toate acestea, importanţa neutralităţii Internetului pentru economie este menţionată în detaliu, documentul subliniind rolul fundamental al dezvoltării comunicaţiilor electronice, în general, şi a comunicaţiilor în bandă largă, în special, în promovarea investiţiilor, crearea de locuri de muncă şi redresarea economică. Documentul face referire la “necesitatea menţinerii caracterului deschis al Internetului, în paralel cu garantarea faptului că Internetul va permite în continuare furnizarea de servicii de înaltă calitate într-un cadru care promovează şi respectă drepturi fundamentale precum libertatea de exprimare şi libertatea în desfăşurarea de activităţi economice.”

Această poziţie pare să fie în divergenţă cu opiniile extremiste şi populiste exprimate recent în legătură cu “civilizarea Internetului” şi, la nivelul SUA, cu alterarea principiilor fundamentale ale Internetului în vederea protejării presupuselor interese ale unei categorii restrânse de actori. Documentul Consiliului Uniunii Europene se distanţează de astfel de abordări, făcând referire la “importanţa garantării faptului că utilizatorii pot crea, distribui şi accesa conţinutul şi serviciile pe care le aleg”; astfel, nu există susţinere implicită faţă de abordarea referitoare la rolul intermediarilor Internet în monitorizarea conţinutului, exprimată în Comunicatul OCDE privind principii pentru elaborarea de politici în domeniul Internetului, care face referire, în repetate rânduri, la dreptul de acces la conţinut “legitim” şi partajarea “legitimă” de informaţii.

Cea mai mare provocare căreia va trebuie să-i facă faţă Consiliul atunci când va încerca să susţină această abordare pozitivă este reprezentată, pe de o parte, de acţiunile prin care li se solicită intermediarilor Internet să intervină la nivelul traficului pentru a proteja anumite părţi interesate (în special, deţinători de drepturi de proprietate intelectuală) şi, pe de altă parte, de dorinţa anumitor intermediari de a aplica, “voluntar”, astfel de politici, ca soluţie pentru “normalizarea” ingerinţelor furnizorilor de acces în comunicaţiile cetăţenilor.

Va fi tot mai greu pentru statele membre (şi începe să fie cazul şi pentru Comisia Europeană) să solicite intermediarilor Internet să “intervină” la nivelul comunicaţiilor cetăţenilor în beneficiul anumitor părţi interesate, dar să nu intervină atunci când interesele lor comerciale ar cere acest lucru.

Licenţă: Creative Commons Atribuire 3.0